Ce este Psaltirea
Psaltirea — numită și Cartea Psalmilor — e o colecție de o sută cincizeci de cântări, strânsă de-a lungul a câteva secole și așezată în forma de azi probabil după întoarcerea din robia babiloniană. E cea mai citită carte a Vechiului Testament și singura folosită integral în slujbele zilnice.
Numele vine din grecescul psalterion, un instrument cu coarde: psalmii nu erau citiți, ci cântați cu acompaniament.
Cele cinci cărți
Psaltirea e împărțită în cinci părți, iar împărțirea nu e o convenție modernă: fiecare se încheie cu o formulă de binecuvântare care o marchează.
| Cartea | Psalmii | Se încheie cu |
|---|---|---|
| întâia | 1–40 | „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israil" |
| a doua | 41–71 | „Amin, Amin" |
| a treia | 72–88 | formulă de binecuvântare |
| a patra | 89–105 | formulă de binecuvântare |
| a cincea | 106–150 | Psalmul 150, în întregime laudă |
Tradiția iudaică a văzut în cele cinci cărți un răspuns la cele cinci cărți ale lui Moise. Numerele de mai sus urmează numerotarea Septuagintei, cea din ediția 1914.
Cine i-a scris
Aproape jumătate dintre psalmi poartă în titlu numele lui David. Formula ebraică, le-David, poate însemna însă „al lui David", „pentru David" sau „în stilul lui David" — deci atribuirea nu e o semnătură.
Restul sunt puși pe seama lui Asaf, a fiilor lui Core, a lui Solomon, a lui Moise — Psalmul 89 — sau rămân fără nume. Discuția pe larg.
Cele două numerotări
Septuaginta unește psalmii 9 și 10 din textul ebraic într-unul singur, fiindcă în ebraică formează împreună un acrostih alfabetic neîntrerupt. De acolo încolo, până la psalmul 147, numerotarea greacă merge cu unu în urmă.
Bibliile ortodoxe și catolice urmează Septuaginta; cele protestante urmează textul ebraic. Urmarea practică: psalmul 22 și psalmul 23 sunt același text, ca și 50 cu 51, sau 90 cu 91. Tabelul complet de corespondență.
Catismele
Pentru citirea în slujbe, Psaltirea ortodoxă e împărțită în douăzeci de catisme, fiecare cu trei opriri numite stări. Împărțirea nu ține seama de cele cinci cărți: scopul ei e practic, ca psalmii să se poată citi în porții egale.
În rânduiala monahală, toată Psaltirea se parcurge o dată pe săptămână, iar în Postul Mare de două ori.
Suprascrierile
Majoritatea psalmilor au deasupra o linie care spune cui sunt atribuiți, uneori în ce împrejurare au fost scriși, iar alteori dă indicații muzicale al căror înțeles s-a pierdut — „întru sfârșit", „pentru cea cu opt", „cântarea treptelor".
O parte dintre ele apar numai în Septuaginta și lipsesc din textul ebraic. Nu au aceeași vechime ca psalmii și nu trebuie citite ca date istorice, ci ca o tradiție veche de lectură.