Ediția sinodală, București 1914

Marcu 7

Fățărnicia Fariseilor. Fiica Hananiencei. Vindecarea unui surdo-mut.

  1. Și s’au adunat la dânsul Fariseii și unii din Cărturari, cari veniseră din Ierusalim. Mat. 15, 1
  2. Și văzând pre oarecari din ucenicii lui cu mâinile necurate, adică nespălate, mâncând pâine, i-au prihănit. Luc. 11, 38
  3. Că Fariseii și toți Iudeii, de nu’și vor spălà mâinile până în cot, nu mănâncă, ținând așezământul bătrânilor.
  4. Și din târg venind, de nu se vor spălà, nu mănâncă; și altele multe sunt, care au luat a le țineà: spălarea paharelor și a urcioarelor și a căldărilor și a paturilor.
  5. După aceea l-au întrebat pre el Fariseii și Cărturarii: pentru ce ucenicii tăi nu umblă dupre așezământul bătrânilor, ci cu mâinile nespălate mănâncă pâine?
  6. Iar el răspunzând, au zis lor: bine a prorocit Isaia pentru voi, fățarnicilor, precum este scris: norodul acesta cu buzele mă cinstește, iar inima lor departe stă dela mine; Is. 29, 13
  7. Și înzadar mă cinstesc, învățând învățături, porunci omenești.
  8. Că lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți așezământul bătrânilor, spălarea urcioarelor și a paharelor, și alte asemenea ca acestea multe faceți.
  9. Și ziceà lor: bine, lepădați porunca lui Dumnezeu, ca să păziți așezământul vostru?
  10. Că Moisì a zis: cinstește pre tatăl tău și pre muma ta; și: cela ce va grăì de rău pre tatăl său sau pre muma sa, cu moarte să moară. Eș 20, 12
  11. Iar voi ziceți: de va zice omul tatălui său sau mumei sale: corban, adică: dar este aceea cu care te-ai fi folosit dela mine,
  12. Și nu’l mai lăsați pre dânsul să mai facă cevà tatălui său sau mumei sale.
  13. Călcând cuvântul lui Dumnezeu pentru așezământul vostru, care l-ați dat; și asemenea ca acestea multe faceți.
  14. Și chemând la sine pre tot norodul, au zis lor: ascultați-mă pre mine toți și înțelegeți. Mat. 15, 10
  15. Nimic nu este dinafară de om, ce intră într’însul, care poate să’l spurce pre el; ci cele ce ies dintr’însul, acelea sunt care spurcă pre om.
  16. De are cinevà urechi de auzit, auză.
  17. Și după ce au intrat în casă, dela norod, l-au întrebat pre el ucenicii lui pentru pildă.
  18. Și le-au zis lor: și voi așà de neînțelegători sunteți? Au nu vă pricepeți, că tot ce intră în om dinafară, nu poate să’l spurce?
  19. Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese pre afedron, curățind toate bucatele.
  20. Și ziceà, că ceea ce iese din om, aceea spurcă pre om.
  21. Că dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile cele rele, preacurviile, curviile, uciderile,
  22. Furtișagurile, asupririle, vicleșugurile, înșelăciunile, înverșunările, ochiul viclean, hula, trufia, nebunia.
  23. Toate relele acestea ies dinlăuntru și spurcă pre om.
  24. Și sculându-se de acolo, s’au dus în hotarele Tirului și ale Sidonului, și intrând în casă, vreà să nu știe nimeni de el, dar n’au putut să se tăinuiască. Mat. 15, 21
  25. Că auzind o muiere pentru dânsul, a cărei fiică aveà duh necurat, venind a căzut la picioarele lui.
  26. Și erà muierea elină, de neam din Finichia Siriei. Și’l rugà pre el ca să goniască dracul din fiica ei.
  27. Iar Iisus au zis ei: lasă să se sature întâiu fiii; că nu este bine a luà pâineà fiilor și a o aruncà câinilor. Mat. 15, 26
  28. Iar ea răspunzând a zis lui: adevărat Doamne, că și câinii supt masă mănâncă din sfărâmiturile fiilor.
  29. Și au zis ei: pentru acest cuvânt, mergi, a ieșit dracul din fiica ta.
  30. Și mergând la casa sa, a aflat pre dracul ieșit, și pre fiică zăcând în pat.
  31. Și iarăș ieșind din hotarele Tirului și ale Sidonului, au venit la marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolei. Mat. 15, 29
  32. Și au adus la dânsul un surd, grăind anevoe, și l-au rugat pre dânsul ca să’și pună mâna preste el. Mat. 9, 32 Luc. 11, 14
  33. Și luându’l pre el din mulțime deosebi, au pus degetele sale în urechile lui, și scuipind, s’a atins de limba lui. Marcu 8, 23
  34. Și căutând la cer, au suspinat și au zis lui: effatta, ce este: deșchide-te. Ioan 11, 41
  35. Și îndatăș s’au deschis auzurile lui și s’a deslegat legătura limbei lui și grăià drept.
  36. Și au poruncit lor ca să nu spună nimănui; însă pre cât el le poruncià lor, ei mai mult vestiau;
  37. Și preste măsură se mirau, zicând: toate le-au făcut bine; și pre surzi i-au făcut de aud, și pre muți de grăesc. Fac. 1, 31

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.