Minunea cu cele șapte pâini. Iudeii cerând semn din cer. Aluatul Fariseilor. Mărturisirea lui Petru și certarea lui.
- În zilele acelea fiind norod mult foarte și neavând ce mâncà, chemând Iisus pre ucenicii săi, le-au zis lor: Mat. 15, 32
- Milă’mi este de norod, că iată trei zile sunt de când așteaptă lângă mine și n’au ce mâncà.
- Și de’i voiu slobozì pre dânșii flămânzi la casele lor, vor slăbì pre cale, că unii dintr’înșii au venit de departe.
- Și au răspuns lui ucenicii lui: de unde pre aceștia va puteà cinevà să’i sature de pâine, aici în pustie?
- Și i-au întrebat pre ei: câte pâini aveți? Iar ei au zis: șapte.
- Și au poruncit norodului să șază pre pământ; și luând pre cele șapte pâini, mulțumind au frânt și au dat ucenicilor săi ca să le pună înainte; și le-au pus înaintea norodului.
- Și aveau și puțini peștișori, și binecuvântând, au zis să’i pună și pre aceia înaintea lor.
- Și au mâncat și s’au săturat; și au luat rămășițe de sfărâmituri șapte coșnițe. 4 Împ. 4, 44
- Și erau cei ce mâncaseră, ca patru mii. Și i-au slobozit pre ei.
- Și îndată intrând în corabie cu ucenicii săi, au venit în părțile Dalmanutei.
- Și au ieșit Fariseii și au început a se întrebà cu dânsul, cerând dela dânsul semn din cer, ispitindu’l pre el. Mat. 12, 38 Mat. 16, 1
- Și suspinând cu duhul său au zis: pentru ce neamul acesta semn cere? Amin zic vouă: nu se va dà semn neamului acestuia.
- Și lăsându’i pre dânșii, au intrat iarăș în corabie și au trecut de ceea parte.
- Și ucenicii lui uitaseră să ià pâine, și mai mult decât o pâine n’aveau cu dânșii în corabie. Mat. 16, 5 6
- Și le-au poruncit lor, zicând: căutați de vă păziți de aluatul Fariseilor și de aluatul lui Irod. Luc. 12, 1
- Și cugetau întru sine, unul către altul zicând: că pâine n’avem;
- Iar Iisus cunoscând, au zis lor: drept ce cugetați că pâine n’aveți? Încă nu înțelegeți, nici pricepeți? Încă împietrită aveți inima voastră? Marcu 6, 52 Luc. 24, 25
- Ochi având, nu vedeți? Și urechi având, n’auziți? Și nu vă aduceți aminte,
- Când am frânt pre cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coșuri pline de sfărâmituri ați luat? Zis-au ei lui: douăsprezece. Mat. 14, 19 Luc. 9, 13 Ioan 6, 9 13
- Și când pre cele șapte la cele patru mii, câte coșnițe pline de sfărâmituri ați luat? Iar ei au zis, șapte. Mat. 15, 34
- Și le-au zis lor: dar cum încă nu înțelegeți?
- Și au venit în Vitsaida, și i-au adus lui un orb, și l-au rugat pre el ca să se atingă de dânsul. Marcu 6, 56
- Și apucând pre orbul de mână l-au scos pre el afară din sat; și scuipind pre ochii lui, și punându’și mâinile pre el, l-au întrebat de vede cevà. Marcu 7, 32 Ioan 9, 6
- Și ridicându’și ochii a zis: văd oamenii ca copacii umblând.
- După aceasta iarăș și-au pus mâinile pre ochii lui, și l-au făcut de a văzut, și s’a îndreptat și a văzut luminat pre toți.
- Și l-au trimis pre el la casa sa, zicând: nici în sat să intri, nici să spui cuivà în sat. Marcu 7, 36
- Și au ieșit Iisus și ucenicii lui în satele Chesariei lui Filip; și pre cale au întrebat pre ucenicii săi, zicând lor: cine zic oamenii că sunt eu? Mat. 16, 13
- Iar ei au răspuns: Ioan Botezătorul; și alții, Ilie; iar alții, unul din proroci.
- Și el le-au zis lor: dar voi cine ziceți că sunt eu? Și răspunzând Petru a zis lui: tu ești Hristosul. Ioan 1, 49 6, 69
- Și i-au oprit pre ei ca să nu spună nimănui pentru dânsul.
- Și au început a’i învățà pre ei, că se cuvine Fiul Omului multe a pătimì, și a se defăimà de bătrâni și de Arhierei și de Cărturari, și a se omorî, și după trei zile a învià. Mat. 16, 21
- Și de față cuvântul acesta grăià. Și apucându’l pre el Petru, a început a’i stà lui împrotivă.
- Iar el întorcându-se și căutând spre ucenicii săi, au certat pre Petru, zicând: mergi înapoia mea satano, că nu cugeți cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor. 2 Împ. 19, 22
- Și chemând la sine pre norod împreună cu ucenicii săi, au zis lor: cela ce voiește să vină după mine, să se lepede de sine, și să’și ià crucea sa, și să’mi urmeze mie.
- Că cine va vreà să’și mântuiască sufletul său, pierde’l-va pre el; iar cine’și va pierde sufletul său pentru mine și pentru evanghelie, acela îl va mântuì pre el. Mat. 10, 39 Luc. 17, 33
- Că ce va folosì omului de ar dobândì lumea toată, și’și va pierde sufletul său? Mat. 16, 26
- Sau ce va dà omul schimb pentru sufletul său?
- Că cine se va rușinà de mine și de cuvintele mele, întru acest neam preacurvar și păcătos, și Fiul Omului se va rușinà de el, când va venì întru slava Tatălui său cu sfinții Îngeri. Ier. 9, 2 Mat. 10, 33 Luc. 12, 9 2 Tim. 2, 12
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.