Ediția sinodală, București 1914

Marcu 6

Trimiterea Apostolilor la propoveduire. Ioan Botezătorul și Irod. Minunea înmulțirei pâinilor. Iisus umblând pre mare.

  1. Și au ieșit de acolo și au venit la patria sa, și după dânsul au mers ucenicii lui.
  2. Și fiind sâmbătă au început a învățà în sinagogă; și mulți auzindu’l se mirau zicând: de unde îi sunt lui acestea? Și ce este înțelepciunea ce i s’a dat lui, că și puteri ca acestea prin mâinile lui se fac?
  3. Au nu este acesta teslarul, feciorul Mariei și fratele lui Iacov și al lui Iosì și al lui Iuda și al lui Simon? Și au nu sunt surorile lui aici la noi? Și se smintiau întru el. Mat. 13, 55 Luc. 4, 22
  4. Și ziceà lor Iisus: nu este proroc necinstit, fără numai în patria sa, între rudenii și în casa sa. Ioan 4, 44
  5. Și nu puteà acolo nici o putere să facă, fără numai preste puțini bolnavi punându’și mâinile i-au vindecat pre ei.
  6. Și se mirà pentru necredința lor, și umblà în satele cele de prin prejur, învățând.
  7. Și au chemat pre cei doisprezece și au început a’i trimite pre dânșii câte doi, câte doi, și le-au dat lor putere asupra duhurilor celor necurate. Mat. 10, 1 Luc. 9, 1
  8. Și le-au poruncit lor să nu ià nimic pre cale, fără numai toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani la brâu,
  9. Ci numai să fie încălțați cu sandale, și să nu se îmbrace cu două haine.
  10. Și grăià lor: ori unde veți intrà în casă, acolo rămâneți până ce veți ieșì de acolo.
  11. Și ori câți nu vă vor primì pre voi, nici vor ascultà pre voi, ieșind de acolo, scuturați praful de supt picioarele voastre întru mărturie lor. Amin grăiesc vouă: mai ușor va fi Sodomului și Gomorului în ziua judecăței, decât cetăței aceleea. Mat. 10, 14
  12. Și ieșind ei propoveduiau, ca să se pocăiască;
  13. Și draci mulți scoteau, și ungeau cu untdelemn pre mulți bolnavi și’i tămăduiau. Iac. 5, 14
  14. Și a auzit împăratul Irod (căci arătat se făcuse numele lui), și ziceà, că Ioan Botezătorul s’a sculat din morți, și pentru aceasta lucrează puterile întru el. Mat. 14, 1 Luc. 9, 7
  15. Alții ziceau, că Ilie este, iar alții ziceau, că proroc este, sau ca unul din proroci.
  16. Și auzind Irod, a zis: acesta este Ioan pre care eu l-am tăiat; el s’a sculat din morți.
  17. Că Irod acesta trimițând, a prins pre Ioan, și l-a legat pre el în temniță, pentru Irodiada muierea lui Filip fratele său, căci o luase pre dânsa muiere. Lucà 3, 19
  18. Că ziceà Ioan lui Irod: nu ți se cuvine să aibi pre muierea fratelui tău. Lev. 18, 16
  19. Iar Irodiada pizmuià lui, și vreà să’l omoare, și nu puteà;
  20. Că Irod se temeà de Ioan, știindu’l pre dânsul om drept și sfânt și îl socoteà pre el; și ascultându’l pre dânsul, multe făceà și cu dragoste îl ascultà pre el.
  21. Și întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod făceà ospățul nașterei sale, boierilor săi, căpitanilor și celor mai mari ai Galileei,
  22. Și intrând fata Irodiadei și jucând și plăcând lui Irod și celor ce ședeau cu dânsul, a zis împăratul fetei: cere dela mine orice vei vreà și voiu dà ție.
  23. Și s’a jurat ei: că orice vei cere dela mine voiu dà ție, până la jumătate din împărăția mea.
  24. Iar ea ieșind, a zis maicei sale: ce voiu cere? Iar aceea a zis: capul lui Ioan Botezătorul.
  25. Și intrând îndată cu sârguință la împăratul, a cerut, zicând: voiu ca să’mi dai mie acum în tipsie capul lui Ioan Botezătorul.
  26. Și împăratul foarte s’a întristat, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau împreună cu dânsul, n’a vrut să’i lepede cererea.
  27. Și îndată trimițând împăratul un speculator, a poruncit să aducă capul lui. Iar acela mergând, i-a tăiat capul în temniță,
  28. Și l-a adus în tipsie, și l-a dat pre el fetei, și fata l-a dat maicei sale.
  29. Și auzind ucenicii lui au venit și au ridicat trupul lui cel căzut și l-au pus pre el în mormînt.
  30. Și s’au adunat Apostolii la Iisus, și i-au vestit lui toate câte au făcut și câte au învățat. Mat. 14, 13 Luc. 9, 10 Ioan 6, 1
  31. Și le-au zis lor: veniți voi înșivă deosebi, în loc pustiu, și vă odihniți puțin; că erau mulți cari veniau și se duceau, și n’aveau vreme nici să mănânce.
  32. Și s’au dus în loc pustiu singuri cu corabia.
  33. Și i-au văzut pre dânșii noroadele mergând, și l-au cunoscut pre el mulți, și pedestri din toate cetățile alergau acolo, și mai înainte decât ei au venit și s’au adunat la dânsul.
  34. Și ieșind Iisus, au văzut norod mult și i s’au făcut milă de ei, pentrucă erau ca oile ce n’au păstor; și au început a’i învățà pre dânșii mult. Mat. 9, 36
  35. Și iată vreme multă fiind, s’au apropiat de dânsul ucenicii lui și au zis: locul este pustiu și iată vreme a trecut multă. Mat. 14, 15 Marcu 8, 1
  36. Slobozește’i pre dânșii, ca mergând în orașele cele dimprejur și în sate, să’și cumpere loruși pâini, că n’au ce să mănânce.
  37. Iar el răspunzând, au zis lor: dați-le voi lor să mănânce. Și au zis ei lui: mergând se poate să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm lor să mănânce?
  38. Iar el au zis lor: câte pâini aveți? Mergeți și vedeți! Iar ei știind au zis: cinci și doi pești.
  39. Și au poruncit lor să’i pue pre toți mese, mese pre iarbă verde.
  40. Și au șezut cete, cete, câte o sută și câte cincizeci.
  41. Și luând cele cinci pâini și cei doi pești, căutând la cer au bine cuvântat și au frânt pâinile și le-au dat ucenicilor săi ca să le pue înaintea lor, și pre cei doi pești i-au împărțit la toți.
  42. Și au mâncat toți și s’au săturat;
  43. Și au luat douăsprezece coșuri pline de sfărâmituri, și din pești.
  44. Și erau cei ce mâncaseră pâinile, ca la cinci mii de bărbați.
  45. Și îndată au silit pre ucenicii săi să intre în corabie și să meargă mai înainte, de ceea parte, la Vitsaida, până ce va slobozì el norodul. Mat. 14, 22 Ioan 6, 17
  46. Și după ce i-au slobozit pre ei, s’au dus în munte să se roage.
  47. Și făcându-se seară, erà corabia în mijlocul mărei, și el singur pre uscat.
  48. Și i-au văzut pre dânșii că se chinuesc vâslind, că erà vântul împrotiva lor; iar întru a patra streaje a nopței au venit la dânșii, umblând pre mare, și vreà să treacă pre lângă ei.
  49. Iar ei văzându’l pre dânsul umblând pre mare, li s’a părut că este nălucă, și au strigat;
  50. Că toți l-au văzut pre el și s’au turburat. Și el îndatăș au grăit cu dânșii și le-au zis lor: îndrăzniți; eu sunt, nu vă temeți.
  51. Și s’au suit la dânșii în corabie și a încetat vântul; și ei foarte preste măsură se spăimântau întru sine și se minunau; Marcu 4, 39
  52. Că n’au priceput din pâini, de vreme ce erà inima lor împietrită.
  53. Și trecând au venit în pământul Ghenisaretului, și au stătut la liman.
  54. Și ieșind ei din corabie, îndată l-au cunoscut pre el aceia.
  55. Și încunjurând toată laturea aceea, au început pre paturi a aduce bolnavii acolo unde auziau că este el.
  56. Și ori unde intrà, în sate sau în cetăți sau în orașe, puneau la ulițe pre cei bolnavi și’l rugau pre el ca măcar de poalele veșmintelor lui să se atingă; și câți se atingeau de el, se mântuiau. Marcu 5, 27 28 Mat. 9, 21

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.