Pilda seminței. Certarea vântului și a mărei.
- Și iarăș au început a învățà lângă mare, și s’a adunat la dânsul norod mult, cât au intrat el în corabie și au șezut pre mare, și tot norodul stà pre uscat lângă mare. Mat. 13, 1 Luc. 8, 4
- Și’i învățà pre dânșii în pilde mult, și grăià lor întru învățătura sa:
- Ascultați! Iată a ieșit sămănătorul să semene.
- Și a fost când semănà, una adică a căzut lângă cale, și au venit pasările și o au mâncat pre dânsa;
- Iar alta a căzut pre pietriș, unde n’aveà pământ mult, și îndatăș a răsărit, căci n’aveà pământ adânc,
- Și răsărind soarele, s’a pălit, și pentrucă n’aveà rădăcină s’a uscat.
- Iar alta a căzut în spini, și s’au înălțat spinii și o au înnecat și n’a dat rod;
- Iar alta a căzut în pământ bun, și a dat roadă înălțându-se și crescând, și a adus: una treizeci, iar alta șasezeci, iar alta o sută.
- Și ziceà lor: cela ce are urechi de auzit, auză.
- Iar când au fost deosebi, l-au întrebat pe el de pildă, cei ce erau lângă el împreună cu cei doisprezece.
- Și le-a zis lor: vouă s’a dat a ștì taina împărăției lui Dumnezeu, iar celor de afară toate în pilde sunt lor; Mat. 11, 25
- Ca privind să priviască, și să nu vază, și auzind să auză, și să nu înțeleagă, ca nu cumvà să se întoarcă și să se ierte lor păcatele.
- Și le-au zis lor: au nu știți pilda aceasta? Și cum veți înțelege toate pildele?
- Cela ce seamănă, cuvântul seamănă.
- Și aceștia sunt cei de lângă cale, unde se seamănă cuvântul, și când îl aud, îndată vine satana și ià cuvântul care este semănat întru inimile lor.
- Și aceștia sunt așijderea cei ce se seamănă pre pietriș, carii, când aud cuvântul, îndată cu bucurie îl primesc pre el.
- Dar n’au rădăcină întru sineși, ci sunt până la o vreme, după aceea făcându-se necaz sau goană pentru cuvânt, îndată se smintesc.
- Și aceștia sunt cei ce se seamănă în spini, cari aud cuvântul.
- Dar grijele veacului acestuia, și înșelăciunea bogăției, și pofta celorlalte intrând, înneacă cuvântul și se face neroditor.
- Și aceștia sunt cei semănați în pământ bun, cari aud cuvântul și’l primesc și aduc roadă: unul treizeci, iar altul șasezeci, iar altul o sută.
- Și ziceà lor: au doară făclia se aduce ca să se pue supt obroc, sau supt pat? Au nu ca să se pue în sfeșnic?
- Că nu este cevà tăinuit, care să nu se vădiască; nici a fost ascuns, ci ca să vie întru arătare. Mat. 10, 26 Luc. 8, 17
- De are cinevà urechi de auzit, auză. Mat. 11, 15 Apoc. 2, 7
- Și ziceà lor: vedeți de auziți; cu ce măsură măsurați, se va măsurà vouă, și se va adăogà vouă celor ce auziți; Mat. 7, 2 Luc. 6, 38
- Că celui ce are, i se va dà lui, iar cel ce n’are, și ce are i se va luà dela dânsul. Mat. 13, 12 Luc. 8, 18
- Și ziceà: așà este împărăția lui Dumnezeu, în ce chip este dacă aruncă omul sămânța în pământ.
- Și doarme, și se scoală noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește cum nu știe el.
- Că pământul din sine rodește, întâiu iarbă, apoi spic, după aceea deplin grâu în spic.
- Iar când se coace rodul, îndată trimite secerea, că a sosit secerișul.
- Și ziceà: cui vom asemănà împărăția lui Dumnezeu, sau cu ce pildă o vom potrivì pre ea?
- Asemenea este grăunțului de muștar, care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele pământului; Mat. 13, 31 Luc. 13, 19
- Iar după ce se seamănă, crește și se face mai mare decât toate buruienile, și face ramuri mari, cât supt umbra lui pot să locuiască pasările cerului.
- Și cu pilde multe ca acestea grăià lor cuvântul, precum puteau auzì.
- Și fără de pilde nu grăia lor; iar deosebi ucenicilor săi le dezlegà toate.
- Și au zis lor, în ziua aceea, făcându-se seară: să trecem de ceea parte.
- Și lăsând el norodul, l-au luat pre dânsul așà precum erà, în corabie. Și erau și alte corăbii cu dânsul. Mat. 8, 23
- Și s’a făcut vifor mare de vânt, și valurile intrau în corabie, cât mai se umpleà ea.
- Și el erà la cârmă, dormind pre căpătâiu; și l-au deșteptat pre el, și i-au zis lui: Învățătorule, au nu’ți este grije că pierim.
- Și sculându-se a certat vântul și a zis mărei: taci, încetează! Și a stătut vântul, și s’a făcut liniște mare. Mat. 8, 26
- Și au zis lor: ce sunteți așà fricoși? Cum, n’aveți credință? Luc. 24, 38
- Și s’au înfricoșat cu frică mare și grăià unul către altul: oare, cine este acesta, că și vântul și marea îl ascultă pre el? Ps. 106, 25
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.