Facerea 1

Facerea lumii.

i Versetele cu acest semn au o notă despre ce spune originalul. Apasă ca s-o deschizi.

1. Întru început au făcut Dumnezeu cerul și pământul.
   i

   „La început a făcut Dumnezeu cerurile și pământul.” Ebraica are ha-șamaim, la plural — „cerurile” — unde 1914 are „cerul”, după greacă. Iar primul cuvânt, bereșit, se poate citi și altfel decât „la început”: forma lui gramaticală îngăduie și „când a început Dumnezeu să facă…”, lectură apărată de Rași în secolul al XI-lea și de traduceri moderne serioase. Nu e un răspuns pe care să cadă toți de acord, iar întrebarea — dacă textul descrie începutul absolut sau începutul rânduirii — rămâne deschisă chiar din primul cuvânt al Scripturii.
   Ioan 1, 1, 2 Evr. 1, 10 Ps. 101, 26
2. Și pământul erà nevăzut și netocmit și întunerec erà deasupra adâncului; și Duhul lui Dumnezeu se purtà pre deasupra apei.
   i

   „Iar pământul era pustiu și gol, și întuneric peste fața adâncului, și Duhul lui Dumnezeu se mișca peste fața apelor.” Trei lucruri. Tohu va-vohu e o pereche care rimează — „pustiu și gol”; „nevăzut” nu e în ebraică, e grecescul aoratos. Merachefet, verbul mișcării, e cel folosit în Deuteronom 32, 11 pentru pasărea care plutește deasupra cuibului — imaginea e mai concretă decât „se purta”. Iar ruach înseamnă deopotrivă duh, suflare și vânt: „Duhul” e alegerea tradiției, dar „o suflare a lui Dumnezeu” e o lectură apărată de cercetători serioși.
   Ps. 32, 6
3. Și au zis Dumnezeu: să se facă lumină și s’a făcut lumină. 2 Cor. 4, 6 Ps. 32, 9
4. Și au văzut Dumnezeu lumina că este bună; și au despărțit Dumnezeu între lumină și între întunerec. Is. 45, 7
5. Și au numit Dumnezeu lumina ziuă și întunerecul l-au numit noapte. Și s’a făcut seară și s’a făcut dimineață; zi una.
   i

   Aici 1914 e mai literal decât multe traduceri moderne. Ebraica spune iom echad, „zi una” — numeral cardinal, nu „ziua întâi”. Celelalte zile sunt numărate ordinal, a doua, a treia; numai prima e „una”. Ediția 1914 păstrează exact asta, pe filieră grecească, unde Septuaginta tradusese la fel de literal.
   Ps. 73, 17
6. Și au zis Dumnezeu să se facă tărie în mijlocul apei; și să fie despărțind apă de apă; și s’a făcut așà. Ier. 10, 11, 12
7. Și au făcut Dumnezeu tăria; și au despărțit Dumnezeu între apa, care erà supt tărie și între apa care erà deasupra tăriei. Ps. 135, 6 Ps. 103, 3 Ps. 148, 4
8. Și au numit Dumnezeu tăria cer; și au văzut Dumnezeu că este bine; și s’a făcut seară și s’a făcut dimineață; ziua a doua. Ier. 10, 12 51, 16
9. Și au zis Dumnezeu: să se adune apa cea de supt cer într’o adunare, și să se arate uscatul; și s’a făcut așà; și s’a adunat apa cea de supt cer întru adunările sale; și s’a arătat uscatul. Iov 38, 8 Ps. 32, 7 103, 10
10. Și au numit Dumnezeu uscatul pământ și adunările apelor le-au numit mări; și au văzut Dumnezeu că este bine. Ps. 88, 12
11. Și au zis Dumnezeu: să răsară pământul iarbă verde, care să semene sămânță după fel și după asemănare, și pom roditor, care să facă rod, căruia să fie sămânța lui într’însul după fel pre pământ; și s’a făcut așà. Luc. 6, 44
12. Și a dat din sine pământul iarbă verde, care seamănă sămânță după fel și după asemănare; și pom roditor, care face rod, a căruia sămânța lui este într’însul după fel pre pământ; și au văzut Dumnezeu că este bine.
13. Și s’a făcut seară și s’a făcut dimineață; ziua a treia.
14. Și au zis Dumnezeu: să se facă luminători întru tăria cerului, ca să lumineze pre pământ și să desparță între zi și între noapte. Și să fie spre semne și spre vremi și spre zile și spre ani. Ps. 135, 6-9 8, 4
15. Și să fie spre luminare întru tăria cerului, ca să lumineze pre pământ și s’a făcut așà.
16. Și au făcut Dumnezeu doi luminători mari: luminătorul cel mai mare spre stăpânirea zilei; iară luminătorul cel mai mic spre stăpânirea nopții și stelele. Ps. 135, 6-9 8, 4
17. Și i-au pus pre ei Dumnezeu întru tăria cerului, ca să lumineze pre pământ.
18. Și să stăpânească preste zi și preste noapte și să desparță între lumină și între întunerec; și au văzut Dumnezeu că este bine. Ps. 103, 20, 21
19. Și s’a făcut seară și s’a făcut dimineață; ziua a patra.
20. Și au zis Dumnezeu: să scoață apele vietăți cu suflete vii și pasări sburătoare pre pământ supt tăria cerului; și s’a făcut așà.
21. Și au făcut Dumnezeu chiții cei mari și tot sufletul vietăților, ce se târăsc, care le-au scos apele după felul lor; și toată pasărea sburătoare după fel; și au văzut Dumnezeu că sunt bune. Ps. 103, 26
22. Și le-au binecuvântat Dumnezeu, zicând: creșteți și vă înmulțiți și umpleți apele mării, și cele sburătoare să se înmulțească pre pământ. 8, 16 9, 1 35, 11
23. Și s’a făcut seară, și s’a făcut dimineață; ziua a cincea.
24. Și au zis Dumnezeu: să scoață pământul suflet viu după fel de cele cu patru picioare și de cele ce se târăsc și hiare pre pământ după fel; și s’a făcut așà.
25. Și au făcut Dumnezeu hiarele pământului după felul lor și dobitoacele după felu! lor și toate cele ce se târăsc pre pământ după felul lor; și au văzut Dumnezeu că sunt bune.
26. Și au zis Dumnezeu: să facem om după chipul nostru și după asemănare; și să stăpânească peștii mării și pasările cerului și dobitoacele și tot pământul și toate vietățile cele ce se târăsc pre pământ.
    i

    „Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră.” Ebraica are posesivul pe amândouă: be-țalmenu ki-dmutenu, „după chipul nostru, după asemănarea noastră”. Septuaginta l-a lăsat de pe al doilea, și 1914 o urmează: „după chipul nostru și după asemănare”. Mărunt în aparență, dar pe perechea chip–asemănare s-a construit o întreagă teologie, iar textul ebraic le pune pe același picior. Și adam nu e încă un nume: înseamnă „om”, omenirea.
    5, 1 9, 6
27. Și au făcut Dumnezeu pre om, după chipul lui Dumnezeu l-au făcut pre dânsul, bărbat și femee i-au făcut pre ei.
    i

    „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; masculin și feminin i-a făcut.” Ebraica spune zachar u-neqevah — termenii biologici, „masculin și feminin” — nu iș ve-ișah, „bărbat și femeie”, care apar abia în capitolul 2. Deosebirea contează: versetul vorbește despre sexul omului ca făptură, nu despre bărbat și femeie ca persoane sau ca pereche. Traducerile netezesc de obicei, cum face și 1914.
    Col. 3, 10 Mat. 19, 4 Marc. 10, 6
28. Și i-au binecuvântat pre ei Dumnezeu zicând: creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul; și-l stăpâniți pre el și stăpâniți peștii mării și pasările cerului și toate dobitoacele și tot pământul și toate vietățile, care se târăsc pre pământ. 8, 16 9, 2 35, 11
29. Și au zis Dumnezeu: iată am dat vouă toată iarba, ce face sămânță de semănat, care este deasupra a tot pământul; și tot pomul, care are întru sine rod cu sămânță de semănat, va fi vouă de mâncare. 9, 3
30. Și tuturor hiarelor pământului și tuturor pasărilor cerului și tuturor vietăților, ce se târăsc pre pământ, care au întru sine suflare de vieață, și toată iarba verde de mâncare; și s’a făcut așà.
31. Și au văzut Dumnezeu toate câte au făcut și iată erau bune foarte; și s’a făcut seară și s’a făcut dimineață; ziua a șasea. Sirah 39, 21

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.