Ediția sinodală, București 1914

Sirah 39

Cel înțelept cearcă cuvintele și faptele celor de demult; se pomenesc datoriile înțeleptului. Dumnezeu întru toate să se laude, lucrurile lui desăvârșit.

  1. Înțelepciunea tuturor celor de demult o va cercà cel înțelept și în prorocii se va îndeletnicì.
  2. Graiurile bărbaților celor vestiți le va păzì, și va străbate cuvintele cele încurcate.
  3. Ascunsele pildelor le va cercà, și în tainele gâciturilor va petrece.
  4. În mijlocul celor mari va slujì, și înaintea povățuitorilor se va arătà.
  5. În pământul neamurilor streine va umblà, că cele bune și cele rele întru oameni ispitește.
  6. Inima sa o va adaoge a mânecà către Domnul cel ce l-au făcut pre el, și înaintea celui prea Înalt se va rugà.
  7. Va deschide gura sa întru rugăciune, și pentru păcatele sale se va rugà.
  8. De va vreà Domnul cel mare, de duhul înțelegerii se va umpleà.
  9. Acesta ca ploaia va vărsà cuvintele înțelepciunei sale, și întru rugăciune se va mărturisì Domnului.
  10. Acesta va îndreptà sfatul lui și știința, și întru cele ascunse ale lui va cugetà.
  11. Acesta va arătà învățătura dăscăliei sale, și în legea legăturei Domnului se va lăudà.
  12. Lăudà-vor înțelepciunea lui mulți; până în veac nu se va stinge.
  13. Nu va pierì pomenirea lui, și numele lui va fì viu în neamurile neamurilor.
  14. Înțelepciunea lui o vor spune neamurile, și lauda lui o va vestì adunarea.
  15. De va rămâneà, nume’și va lăsà mai mult decât o mie; și de va odihnì, își agonisește luiș.
  16. Încă cele ce le-am gândit le voiu grăì, și ca luna plină m’am umplut.
  17. Ascultați-mă pre mine fiii cei cuvioși, și odrăsliți ca și trandafirul ce crește spre curgerea apei.
  18. Și ca tămâea bine mirosiți miros, și înfloriți floare ca crinul.
  19. Dați miros, și lăudați cu cântare, binecuvântați pre Domnul întru toate lucrurile.
  20. Dați mărire numelui lui, și vă mărturisiți întru lauda lui cu cântările buzelor și cu alăute, și așà să ziceți întru mărturisire:
  21. Lucrurile Domnului toate sunt foarte bune, și toată porunca în vremea sa va fì. Fac. 1, 31 Marcu 7, 37 Fac. 8, 3
  22. Și nu este pentruce să zici: ce este aceasta? Că toate în vremea sa se vor cercà.
  23. De cuvântul lui a stătut apa ca stogul, și de graiul gurei lui adunările apelor.
  24. Întru porunca lui toată bunăvoință este, și nu este cine să împuțineze mântuirea lui.
  25. Lucrurile a tot trupul înaintea lui sunt, și nimic nu se poate ascunde de către ochii lui. Din veac în veac au privit, și nimic nu este minunat înaintea lui.
  26. Nu pot zice: ce este aceasta? Pentruce este aceasta? Că toate pentru folosul lor sunt făcute.
  27. Binecuvântarea lui a acoperit pământul ca un rîu, și ca un potop uscatul l-a îmbătat.
  28. Așà mâniea lui o vor moștenì neamurile, precum au prefăcut apele întru sărătură.
  29. Căile lui, celor cuvioși sunt drepte, iar celor fărădelege împiedicări,
  30. Cele bune, celor buni s’au zidit din început, iar celor păcătoși, cele rele.
  31. Începutul a toată trebuința vieții omului este: apa, focul și fierul și sarea și făina de grâu și mierea și laptele, sângele strugurului și untuldelemn și haina.
  32. Acestea toate celor cuvioși întru bunătăți vor fì; iar celor păcătoși întru cele rele se vor întoarce.
  33. Sunt duhuri făcute pentru ca să facă izbândă, și întru mânia lor au întărit bătăile lor.
  34. Și în vremea săvârșirei vor vărsà tăria, și mânia celui ce i-au făcut pre ei o vor încetà.
  35. Focul și grindina și foametea și moartea, toate acestea spre izbândire sunt făcute.
  36. Dinții hiarelor și scorpiile și șerpii și sabie izbânditoare ca să piearză pre cei necredincioși.
  37. Întru porunca lui se vor veselì, și pre pământ la trebi se vor gătì, și în vremile sale nu vor trece cuvânt.
  38. Pentru aceea din început m’am întărit și am cugetat, și în scrisoare am lăsat.
  39. Toate lucrurile Domnului bune și tot folosul în vremea sa îl vor dà.
  40. Și nu se poate zice: aceasta este mai rea decât aceea, că toate în vremea sa se vor adeverì.
  41. Și acum cu toată inima și gura lăudați și binecuvântați numele Domnului.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.