Îndemnare spre lauda lui Dumnezeu. Tânguire despre ticăloșia oamenilor răi.
- Necaz mare s’a făcut la tot omul și jug greu preste fiii lui Adam.
- Din ziua ieșirei din pântecele mumei lor până în ziua întoarcerei la muma tuturor.
- Gândurile lor: frica inimei, cugetarea așteptărei, ziua săvârșirei.
- Dela cel ce șade pre scaun cu mărire și până la cel smerit, în pământ și cenușe.
- Dela cel ce poartă iachint și cunună și până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă.
- Mânia și râvna și turburarea, învăluiala și frica morței și pisma și pricirea, și în vremea odihnei întru așternut somnul nopței gândul lui îl schimbă.
- Puțin ca o nimica la odihnă și de aici în somn ca în zilele strejuirei.
- Mâhnit de vederea inimei sale, ca și cum ar fì scăpat dela fața răsboiului,
- În vremea mântuirei sale se scoală, și se minunează nevăzând nici o frică.
- Preste tot trupul dela om până la dobitoc; iar preste păcătoși cu șapte părți.
- La acestea moartea și sângele, pricirea și sabia, asupriri și foame, zdrobire și bătae.
- Asupra celor fărădelege s’au zidit acestea toate; și pentru ei s’au făcut potopul. Facere 7, 10
- Toate câte sunt din pământ, în pământ se întorc, și cele ce sunt din ape, în mare se întorc. Ecles. 1, 7
- Tot darul și strâmbătatea se va șterge; iar credința în veac va stà.
- Banii nedrepților, ca rîul vor secà și ca trăsnetul cel mare în ploaie va răsunà.
- Când va deschide el mâinile sale, se va veselì, așà cei ce calcă legea până în sfârșit vor pierì.
- Semințiile celor necredincioși nu vor înmulțì ramurile; ci ca rădăcinile cele necurate pre piatră vârtoasă vor fì.
- Preste toată apa și țărmurile rîului, mai ’nainte de toată buruiana se smulg.
- Harul ca Raiul întru binecuvântări; și milostenia în veac rămâne.
- Vieața celui destul lucrător se va îndulcì; și mai mult decât amândouă cel ce află comoară.
- Fiii și zidirea cetăței întăresc numele; iar mai mult decât amândouă acestea se socotește muierea fără de prihană.
- Vinul și muzica veselesc inima, și mai mult decât amândouă iubirea înțelepciunei,
- Fluerul și harfa îndulcesc cântarea, și decât amândouă acestea mai mult limba cea dulce.
- Dar și frumusețe poftească ochiul tău; iar mai mult decât amândouă, mai plăcută este pajiștea verde.
- Prietinul și soțul la vreme se întâmpină, și mai mult decât amândoi muierea cu bărbatul.
- Frații și ajutorul la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi, va izbăvì milostenia.
- Aurul și argintul întăresc piciorul; și mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut.
- Banii și tăria înalță inima; și mai mult decât amândouă, frica Domnului.
- Temerii de Domnul nimic nu’i lipsește, și nu este pentruce căutà cu ea ajutor.
- Frica Domnului ca Raiul binecuvântărei, și mai mult decât toată mărirea l-a acoperit pre el.
- Fiule! Vieață cerșetoare să nu trăiești, mai bine să mori decât să ceri.
- Omul care caută la masa streină, vieața lui nu se socotește vieață.
- Pângărì-va sufletul său cu mâncări streine; iar omul știutor și învățat, se va ferì.
- În gura celui fără de rușine, dulce va fì cerșirea; iar în pântecele lui ca focul va arde.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.