Ediția sinodală, București 1914

Sirah 41

Căror oameni este plăcută sau amară moartea; trebue a grijì de numele bun și de care lucruri anume să te rușinezi?

  1. O moarte! Cât de amară este pomenirea ta omului celui ce are pace întru avuțiile sale.
  2. Omului celui ce este fără de grije, și se sporește întru toate, și poate încă mâncà.
  3. O moarte! Bună este judecata ta omului celui lipsit și scăzut de putere.
  4. Celui cu adânci bătrânețe și celui ce de toate se învăluește și este neîncrezător și a pierdut răbdarea.
  5. Nu te teme de judecata morții, adu’ți aminte de cele dintâi ale tale, și de cele de apoi.
  6. Această judecată dela Domnul este la tot trupul.
  7. Și pentru ce nu vrei ce place celui prea înalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este în iad mustrare pentru vieață.
  8. Fii urîți se fac fiii păcătoșilor și cei ce petrec în lăcașurile necredincioșilor.
  9. Moștenirea fiilor păcătoșilor va pierì, și cu sămânța lor pururea va fi ocară.
  10. Pre tatăl necredincios îl vor hulì fiii, că pentru el sunt de batjocură.
  11. Vai vouă bărbați necredincioși! Cari ați părăsit legea Dumnezeului celui prea Înalt.
  12. Că de vă veți naște, spre blestem vă veți naște, și de veți murì, spre osândă vă veți osebì.
  13. Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce: așà și cei necredincioși, din blestem în pierire.
  14. Plânsul oamenilor în trupurile lor; iar numele cel nu bun al păcătoșilor se va stinge.
  15. Aibi grijă de nume, că acesta’ți va rămâneà mai mult decât o mie de comori mari de aur.
  16. A vieții cei bune este numărul zilelor; iar numele cel bun în veci rămâne.
  17. Învățătura cu pace o păziți fiilor! Că înțelepciunea ascunsă și comoara neștiută, ce folos este de amândouă?
  18. Mai bun este omul, care ascunde nebunia sa, decât omul, care ascunde înțelepciunea sa.
  19. Drept aceea, rușinați-vă de cuvântul meu, că nu este bine a te ferì de toată rușinea; și nu toate tuturor plac cu bună credință.
  20. Rușinați-vă de tată și de mumă pentru curvie, și de povățuitor și puternic pentru minciună.
  21. De judecător și de Domn pentru păcat; de adunare și de popor pentru fărădelege.
  22. De soț și de prietin pentru strâmbătate; și de locul în care lăcuești pentru furtișag.
  23. Și de adevărul lui Dumnezeu și făgăduința, și de punerea cotului preste pâini.
  24. De ponosul luării și al dării, și de tăcere către cei ce ți se închină.
  25. De căutarea la muierea curvă, și de întoarcerea feții de către rudenii. Matei 5, 28
  26. De luarea părții și a darului, și de căutarea la muierea cu bărbat.
  27. De căutarea la slujnica lui, și de șederea pre așternutul ei.
  28. De prietini pentru cuvintele cele de imputare, și de a imputà după ce vei dà.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.