Nimicnicia lucrurilor omenești.
- Cuvintele Eclisiastului fiul lui David împăratul lui Israil din Ierusalim.
- Deșertăciunea deșertăciunilor a zis Eclisiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune. Ps. 61, 9 38, 8
- Ce prisosește omului din toată osteneala sa, care se trudește supt soare?
- Neam trece și neam vine, și pământul în veac stă.
- Răsare soarele și apune, și la locul său se trage, el acolo răsărind, merge către miazăzi, și încunjură către miazănoapte. Ps. 18, 5-7
- Încunjurând încunjură, merge duhul, și întru încunjurările sale se întoarce duhul.
- Toate pâraele intră în mare, și marea nu se umple, la locul de unde ies rîurile, acolo se întorc, ca iar să iasă.
- Toate cuvintele sunt cu anevoe, nu le va puteà omul grăì, și nu se va săturà ochiul a vedeà nici urechea a auzì.
- Ce este ce a fost? Ceeace va să fie, și ce este ce s’a făcut? Aceea ce se va face; și nimic nu este nou supt soare. Ecl. 3, 15
- Nici va grăì și va zice: iată acesta este nou, că a fost în veacurile care au fost înaintea noastră.
- Nu este pomenire de cei dintâiu, și încă nici de cei ce după aceea au fost, nu’și vor aduce aminte, cei ce vor fi pre urmă.
- Eu Eclisiastul am fost împărat preste Israil în Ierusalim.
- Și am pus în inima mea a cercà și a socotì cu înțelepciune despre toate câte se fac supt soare, că îndeletnicire anevoiasă au dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să migăiască cu dânsa. 3 Împ. 4, 30 34
- Văzut-am toate lucrurile, care se fac supt soare, și iată toate sunt deșertăciune și vânare de vânt.
- Ce este strâmb nu se va puteà îndreptà, și ce lipsește nu se va puteà numărà. Ecl. 2, 11 17 26 4, 4 6 16
- Grăit-am eu întru inima mea, zicând: iată m’am mărit, și am întrecut cu înțelepciunea pre toți, cari au fost mai înainte de mine în Ierusalim și inima mea a văzut multă înțelepciune și știință. 3 Împ. 3, 12
- Și am pus inima mea, să cunoască înțelepciunea și cunoștința, pilde și știință. Și am cunoscut eu, că și aceasta este vânare de vânt.
- Căci întru mulțimea înțelepciunei, mulțimea cunoștinței este; și cei ce adauge știința, adauge durere.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.