Zădărnicia lucrurilor lumești.
- Zis-am eu întru inima mea: vino acum să te ispitesc în veselie și vezi binele, și iată și aceasta este deșertăciune.
- Râsului i-am zis nebunie, și bucuriei, căci faci aceasta?
- Și am socotit: oare inima mea trage-va ca vinul trupul meu, și inima mea m’a povățuit întru înțelepciune, ca să stăpânesc preste desfătare până voiu vedeà, care este binele fiilor oamenilor, care să’l facă supt soare în numărul zilelor vieții lor.
- Mărit-am lucrurile mele, ziditu-mi-am case, săditu-mi-am vii.
- Făcutu-mi-am grădini și livezi, și am sădit într’însele tot felul de pom roditor.
- Făcutu-mi-am lacuri de ape ca să ud dintr’însele dumbrava de lemne odrăslitoare.
- Avut-am slugi și slujnice, și robi am avut, și cirezi și turme multe am avut, mai mult decât toți cei ce au fost mai nainte de mine în Ierusalim.
- Adunatu-mi-am argint și aur, și avuțiile împăraților și ale țărilor. Făcutu-mi-am cântăreți și cântărețe, și desfătările fiilor omenești, amestecători și amestecătoare de vin. 3 Împ. 9, 28 10, 10
- Și m’am mărit, și am sporit mai mult decât toți, cei ce au fost mai nainte de mine în Ierusalim, ci și înțelepciunea mea a fost cu mine.
- Și tot ce au poftit ochii mei n’am depărtat dela dânșii, și n’am oprit inima mea dela nici o desfătare, că s’a desfătat inima mea cu toată osteneala mea, și aceasta mi-a fost partea mea din toată osteneala mea.
- Și am căutat eu spre toate lucrurile mele, care le-au făcut mâinile mele, și spre truda, care m’am ostenit a o face, și iată toate sunt deșertăciune și vânare de vânt, și nimic nu este prisosire supt soare. Ecl. 1, 13 17
- Și am căutat să văz înțelepciunea și rătăcirea și nebuniea, că cine este omul, care va urmà sfătuirea? Ori câte a făcut aceasta.
- Și am văzut eu, că covârșește înțelepciunea pre nebunie, precum covârșește lumina pre întunerec.
- Ochii înțeleptului în capul lui, iar cel fără de minte întru întunerec umblă, și am cunoscut eu, că o întâmplare va întâmpinà pre toți aceștia. Pilde 17, 25 28, 18
- Și am zis eu întru inima mea, că precum se întâmplă celui nebun, și mie mi se va întâmplà, și pentru ce mai mult m’am străduit eu? Și am grăit întru inima mea, că cel nebun din prisosință grăește, ci și aceasta este deșertăciune.
- Că nu este pomenirea celui înțelept cu cel nebun în veac, pentrucă în zilele cele viitoare pre toate le va acoperì uitarea, și cum va murì cel înțelept cu cel nebun? Ps. 48, 9 20
- Și am urît vieața, că vicleană este asupra mea fapta cea făcută supt soare, că toate sunt deșertăciune și vânare de vânt.
- Și am urît eu toată osteneala mea, care am ostenit supt soare, pentrucă o las pre ea omului, care s’a născut după mine.
- Și cine știe, oare înțelept va fì au nebun? Și oare stăpânì-va toată osteneala mea, care m’am ostenit și m’am străduit supt soare? Ci și aceasta este deșertăciune.
- Și m’am întors eu, ca să încetez cu inima mea dela toată osteneala, care m’am ostenit supt soare.
- Că este om, care se ostenește cu înțelepciune și cu știință și cu bărbăție, și va da partea sa omului, care nu s’a ostenit întru aceea, ci și aceasta este deșertăciune și răutate mare.
- Că ce are omul din toată osteneala sa, și din alegerea inimei sale, cu care s’a ostenit el supt soare?
- Că toate zilele lui sunt ale durerilor, și a mâniei migăiala lui, cât nici noaptea nu doarme inima lui, și aceasta deșertăciune este. Iov 14, 1 Ps. 89, 9
- Nu este bine omului, fără numai ce mănâncă și ce beà, și arată sufletului său din osteneala sa; ci și aceasta am văzut eu că din mâna lui Dumnezeu este.
- Că cine va mâncà și va beà, afară de dânsul?
- Că omului celui bun înaintea feții lui i-au dat înțelepciune și minte și veselie; iar celui păcătos i-au dat grije să umble și să adune, ca să deà celui bun înaintea feții lui Dumnezeu; ci și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt. Iov 27, 17 32, 8 Pilde 28, 8
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.