Ediția sinodală, București 1914

Iov 27

Iov apărând nevinovăția sa, pune față în față pre cei cuvioși cu fățarnicii.

  1. Și adăogând Iov, a grăit în pildă zicând:
  2. Viu este Dumnezeu, care așà m’au judecat, și Atotțiitorul cel ce au amărît sufletul meu.
  3. Că până va fi în mine suflet și duh Dumnezeesc în nările mele,
  4. Nu vor grăì buzele mele fărădelege, nici sufletul meu va cugetà nedreptăți. Lev. 19, 16 ps. 14, 2
  5. Să nu fie, ca să vă zic eu pre voi drepți, până când voiu murì, că nu voiu depărtà dela mine nerăutatea mea.
  6. Și la dreptate luând aminte nu voiu încetà, că nu știu să fi făcut ceva fără de cuviință.
  7. Ci să nu fie vrăjmașii ca surparea celor necredincioși, și cei ce se ridică asupra mea ca pierirea celor fărădelege.
  8. Și ce nădejde este celui necredincios? Că așteaptă și nădăjduește spre Domnul, au doară mântuì-se-va? Pilde 1, 28 Mat. 16, 26
  9. Au ascultà-va Dumnezeu rugăciunea lui? Sau nevoie va venì lui? Ioan 9, 31
  10. Au are vre-o îndrăzneală înaintea lui? Sau când îl va chemà el, îl va ascultà?
  11. Deci voi spune vouă ce este în mâna Domnului, cele ce sunt la Atotțiitorul nu voiu mințì.
  12. Iată toți știți, că deșarte spre deșarte adăogeți.
  13. Aceasta este partea omului necredincios dela Domnul, și agoniseala celor puternici va venì dela Atotțiitorul preste ei.
  14. Și de vor fì mulți fiii lor, spre junghiere vor fì, și de vor ajunge să se facă bărbați, vor cerșì. Osie 9, 14
  15. Și cei ce sunt pre lângă el, cu moarte vor murì, și văduvele lor nimenea nu le va miluì.
  16. Și de va adunà ca pământ argintul, și ca lut va gătì aurul,
  17. Acestea toate drepții le vor moștenì, cei adevărați vor țineà banii lui. Pilde 13, 22 Eccles. 2, 26
  18. Și va fì casa lui ca moliile și ca păianjenul.
  19. Bogatul va adormì, și nu va mai adaoge, ochii săi a deschis, și nu este. Ps. 48, 18
  20. Încunjura’l-vor pre el ca apa durerile, și noaptea îl va răpì pre el ceața.
  21. Și-l va luà pre el arsura, și se va duce, și-l va vânturà pre el din locul lui.
  22. Și va aruncà preste el, și nu-i va fì milă, din mâna lui cu fuga va scăpà.
  23. Plesnì-vor preste el mâinile sale, și-l va suflà pre el din locul lui.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.