Textul Psalmului 48
Ediția sinodală, București 1914
- Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce lăcuiți în lume: ebr. 49, 2
- Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul. ebr. 49, 3 Pilde 22, 2
- Gura mea va grăì înțelepciune, și cugetul inimei mele pricepere. ebr. 49, 4
- Plecà-voiu în pildă urechea mea, deșchide-voiu în psaltire gândul meu. ebr. 49, 5 Ps. 77, 2 Matei 13, 35
- Pentruce mă tem în ziua cea rea? Fărădelegea călcâiului meu mă va încunjurà, ebr. 49, 6
- Cei ce nădăjduesc spre puterea sa, și întru mulțimea bogăției lor se fălesc. ebr. 49, 7 Pilde 18, 11
- Fratele nu izbăvește; au izbăvì-va omul? Nu va dà lui Dumnezeu îmblânzire pentru sine, ebr. 49, 8
- Și prețul răscumpărărei sufletului său; și s’a ostenit în veac și va fi viu până în sfârșit. ebr. 49, 9–10a
- Nu va vedeà stricăciune, când va vedeà pre cei înțelepți murind; împreună cel nebun și cel nepriceput vor pierì; ebr. 49, 10b–11a Ps. 38, 7 Ecles. 2, 16
- Și vor lăsà streinilor bogăția sa și mormânturile lor, casele lor în veac. ebr. 49, 11b–12a Ps. 38, 10
- Lăcașurile lor în neam și în neam; numitu-ș’au numele lor pre pământuri. ebr. 49, 12b
- Și omul în cinste fiind n’a priceput, alăturatu-s’a cu dobitoacele cele fără de minte, și s’a asemănat lor. ebr. 49, 13 Ps. 2, 10
- Această cale a lor sminteală este lor, și după acestea în gurile lor bine vor voì. ebr. 49, 14
- Ca niște oi în iad s’au pus, moartea îi va paște pre dânșii. ebr. 49, 15a Ps. 1, 4 Ps. 36, 36 Ps. 88, 47
- Și vor stăpânì pre ei cei drepți dimineața, și ajutorul lor se va învechì în iad, din slava lor s’au scos. ebr. 49, 15b
- Însă Dumnezeu va izbăvì sufletul meu din mâna iadului, când mă va apucà. ebr. 49, 16 Ps. 15, 10
- Să nu te temi când se va îmbogățì omul, sau când se va înmulțì slava casei lui. ebr. 49, 17
- Căci când va murì el nu va luà toate, nici se va pogorî cu dânsul slava lui. ebr. 49, 18 1 Timot. 6, 7
- Că sufletul lui în vieața lui se va binecuvântà; mărturisì-se-va ție când vei face bine lui. ebr. 49, 19
- Intrà-va până la neamul părinților săi; până în veac nu va vedeà lumină. ebr. 49, 20 Eccles. 2, 16
- Și omul în cinste fiind n’a priceput, alăturatu-s’a cu dobitoacele cele fără de minte, și s’a asemănat lor. ebr. 49, 21 v. 12 Eccles. 3, 19
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai — inclusiv accentele care marchează formele verbale vechi. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției. Transcriere: Wikisource.