Ediția sinodală, București 1914

1 Timotei 6

Despre slugi. Ferire de lăcomie. Învățături spre păzirea credinței până în sfârșit și povățuirea bogaților la smerenie și milostenie.

  1. Câți sunt supt jug robi, pre stăpânii lor de toată cinstea vrednici să’i socotească, ca să nu se hulească numele lui Dumnezeu și învățătura. Efes. 6, 5
  2. Și cari au stăpâni credincioși, să nu’i defaime, căci frați sunt; ci mai vârtos să le slujească, căci credincioși sunt și iubiți, cei ce facerea de bine primesc. Acestea învață și îndeamnă. 1 Tim. 4, 11 Tit 3, 8
  3. Iar de învață cinevà într’alt chip și nu se apropie de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos și de învățătura cea după bunacredință, Gal. 1, 6 2 Tim. 1, 13
  4. Acela s’a trufit, neștiind nimic, ci bolnăvindu-se întru întrebări și în cuvinte de prigonire, dintru care se face pisma, pricirea, hulele, prepusurile cele viclene,
  5. Cuvintele cele deșarte ale oamenilor celor stricați de minte și lipsiți de adevăr, cari socotesc a fi câștig creștinătatea; depărtează-te dela unii ca aceia.
  6. Însă câștig mare este bunacredință cu îndestulare. Fil. 4, 11
  7. Că nimic n’am adus în lume, arătat este că nici a scoate cevà nu putem. Ecl. 5, 14
  8. Ci având hrană și îmbrăcăminte, cu acestea îndestulați să fim. Fac. 28, 20 Pilde 30, 8
  9. Iar cei ce vor să se îmbogățească, cad în ispite și în curse și în pofte multe fără de socoteală și vătămătoare, care cufundă pre oameni în pieire și în pierzare. Pilde 23, 4 Pilde 28, 22
  10. Că rădăcina tuturor răutăților este iubirea de argint; care unii poftindu-o au rătăcit din credință și s’au pătruns cu dureri multe. Eș. 23, 8
  11. Iar tu, o omul lui Dumnezeu, fugi de acestea, și urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețele. 2 Tim. 2, 22
  12. Luptă-te lupta cea bună a credinței, apucă-te de vieața cea veșnică, la care și chemat ești, și ai mărturisit mărturisirea cea bună înaintea multor martori. 1 Cor. 9, 25
  13. Poruncescu’ți înaintea lui Dumnezeu, carele înviează toate, și înaintea lui Hristos Iisus, carele au mărturisit înaintea lui Pilat din Pont mărturisirea cea bună. A 2 Lege 32, 39 Ioan 18, 36
  14. Să păzești tu porunca nespurcată și nevinovată, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos,
  15. Pre care în vremile sale o va arătà, cel fericit și singur Puternic, Împăratul împăraților și Domnul domnilor; Apoc. 17, 14 A 2 Lege 10, 17
  16. Carele singur are nemurire și locuește întru lumină neapropiată; pre carele nu l-a văzut nimeni din oameni, nici a’l vedea poate, căruia cinstea și stăpânirea veșnică, Amin. Ioan 1, 18
  17. Celor bogați în veacul de acum poruncește, să nu se înalțe cu gândul, nici să nădăjduiască spre avuția cea nestătătoare; ci întru Dumnezeul cel viu, carele ne dă nouă toate de prisosit spre desfătare; Ps. 61, 10
  18. Să facă lucruri bune, să se îmbogățească întru fapte bune, să fie lesne dătători, împărtășitori; A 2 Lege 15, 7
  19. Agonisindu’și loru’și temelie bună în veacul cel viitor, ca să ià vieața cea veșnică.
  20. O Timotee, lucrul cel încredințat ție păzește’l, depărtându-te de glasurile deșarte, cele spurcate, și de vorbele cele protivnice ale științei cei cu nume mincinos. 2 Tim. 1, 14
  21. Cu care unii lăudându-se, întru credință au rătăcit. Darul cu tine, Amin. Cea întâia către Timotei s’a scris dela Laodichia, care este mitropolie a Frighiei Pacatianei. 2 Tim. 2, 18

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.