Folosul avuției.
- Nu te grăbì cu gura ta, și inima ta să nu grăbească a grăì cuvânt înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este în cer sus, și tu pre pământ jos; pentru aceasta fie cuvintele tale puține.
- Că vine visul, când ești mult îngrijat și glasul nebunului în cuvinte multe. Pilde 10, 20
- Când vei făgăduì făgăduință lui Dumnezeu, nu zăbovì a o dà pre ea, că nu este voie întru cei nebuni; tu dar ori câte vei făgăduì dă.
- Mai bine este a nu făgăduì, decât a făgăduì și a nu dà. A 2 Lege 23, 22
- Nu dà gura ta, ca să faci să păcătuiască trupul tău, și să nu zici înaintea feței lui Dumnezeu, că este neștiință, ca să nu se mânie Dumnezeu pentru cuvântul tău, și să strice lucrul mâinilor tale.
- Că întru mulțimea visurilor și a deșertăciunilor și a cuvintelor celor multe, tu te teme de Dumnezeu. Pilde 10, 20
- De vei vedeà în țară năpastea săracului și jefuirea judecăței, și a dreptăței, nu te mirà de lucrul acesta, că cel înalt preste cel înalt ià aminte, și este mai înalt decât ei.
- Și prisosința pământului întru toate este împărat țarinei lucrate.
- Cel ce iubește argintul, nu se va săturà de argint, și cel ce iubește rodurile întru mulțimea lor nu se va desfătà cu ele; și aceasta este deșertăciune.
- Unde este mulțime de bunătăți, mulți sunt, cari o mănâncă pre ea, și ce este bărbăția celui ce o are pre ea? Fără numai să vază cu ochii săi.
- Dulce este somnul slugei, ori puțintel, ori mult mănânce, iar pre cel sătul de se va îmbogățì, nu’l lasă să doarmă.
- Este boală care o am văzut supt soare, a se păzì avuție spre răul celui ce o are.
- Și piere avuția aceea întru migăială rea, și a născut fiu, și nimic nu este în mâna lui.
- Precum a ieșit din pântecele mumei sale gol, se va întoarce, ca să meargă precum a venit, și nimic nu va luà din osteneala sa, ca să ducă în mâna sa. Iov 1, 21 1 Tim. 6, 7 Ps. 48, 18
- Ci și aceasta este boală rea, că precum a venit, așà se va și duce și ce are el mai mult? Pentrucă s’a ostenit în vânt.
- Și în toate zilele sale întru întunerec și în jale, și în mânie multă și în boală și în necaz.
- Iată binele, care l-am văzut eu că este bun: a mâncà și a beà, și a vedeà bunătate întru toată osteneala sa, care s’a trudit supt soare în numărul zilelor vieței sale, care le-au dat Dumnezeu lui, că aceasta este partea lui.
- Ci tot omul, căruia i-au dat Dumnezeu bogăție și avere, și i-a dat lui volnicie, ca să mănânce dintr’însele, și să’și ia partea sa, și să se veselească dintru osteneala sa, acesta darul lui Dumnezeu este.
- Că nu mult își va aduce aminte de zilele vieței sale, că Dumnezeu îl cuprinde pre el întru veselia inimii lui.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.