Ediția sinodală, București 1914

1 Corinteni 9

Slobozenia dată Apostolilor dela Dumnezeu și înfrânarea lor cea de voie. Vieața noastră se aseamănă cu întrecerea la alergări.

  1. Au nu sunt apostol? Au nu sunt slobod? Au nu pre Iisus Hristos Domnul nostru l-am văzut? Au nu lucrul meu voi sunteți întru Domnul? 1 Cor. 15, 8 Fapt. 26, 16
  2. De nu sunt apostol altora, dar vouă sunt; că pecetea apostoliei mele voi sunteți întru Domnul. 2 Cor. 3, 2
  3. Răspunsul meu la cei ce mă cercetează pre mine acesta este:
  4. Au n’avem putere a mâncà și a beà? Luc. 10, 8
  5. Au n’avem putere pre o soră, femeie, a purtà ca și ceilalți apostoli, și frații Domnului, și Chifa?
  6. Au numai eu singur și Varnava n’avem putere a nu lucrà?
  7. Cine slujește în oaste vre o dată cu leafa sa? Sau cine sădește vie, și din roadă ei nu mănâncă? Sau cine paște turmă, și din laptele ei nu mănâncă?
  8. Au doară după om acestea grăesc? Au nu și legea acestea zice?
  9. Că în legea lui Moisì scris este: să nu legi gura boului ce treeră. Au doară de boi se îngrijește Dumnezeu? A doua Leg. 25, 4 1 Tim. 5, 18
  10. Au doară pentru noi cu adevărat zice? Că pentru noi s’a scris: că întru nădejde, cel ce ară, dator este să are; și cel ce treeră întru nădejde, de nădejdea sa trebue să aibă parte.
  11. Dacă am semănat noi vouă cele duhovnicești, au mare lucru este de vom secerà noi ale voastre cele trupești? Rom. 15, 27
  12. Dacă au parte alții de puterea voastră, au nu mai vârtos noi? Ci nu am făcut după puterea aceasta; ci toate le răbdăm, ca să nu dăm vre o zăticnire evangheliei lui Hristos. Fapt. 20, 33 2 Cor. 11, 9
  13. Au nu știți că cei ce lucrează cele sfinte, din biserică mănâncă? Și cari slujesc altarului, cu altarul se împărtășesc? Num. 18, 31 A 2 Lege 18, 1
  14. Așà și Domnul au rânduit celor ce propoveduesc evanghelia, din evanghelie să trăiască. Lucà 10, 7
  15. Iar eu nici una de acestea n’am făcut; și n’am scris acestea, ca așà să se facă către mine; că mai bine îmi este a murì, decât lauda mea s’o facă cinevà în zadarnică. Fapt. 18, 3
  16. Că de binevestesc, nu îmi este mie laudă; că nevoie îmi zace asupra; iar amar mie este de nu voiu binevestì!
  17. Că de fac aceasta de voie, plată am; iar dacă de silă, dregătorie îmi este mie încredințată. 1 Cor. 4, 1
  18. Care dar este plata mea? Ca binevestind, fără de plată să pun evangheliea lui Hristos, ca să nu fac eu după puterea mea cum nu se cade întru bunavestire 1 Cor. 8, 9
  19. Că slobod fiind de toate, tuturor m’am făcut rob, ca pre cei mai mulți să dobândesc.
  20. Și m’am făcut Iudeilor ca un Iudeu, ca pre Iudei să dobândesc; celor de supt lege, ca un supus legei, (nefiind supt lege), ca pre cei de supt lege să dobândesc; Fapt. 16, 3 1 Cor. 7, 18
  21. Celor fărădelege, ca un fărădelege, (nefiind fărădelege lui Dumnezeu, ci întru lege lui Hristos), ca să dobândesc pre cei fărădelege. Fapt. 11, 3 Gal. 2, 3
  22. M’am făcut celor neputincioși ca un neputincios; ca pre cei neputincioși să dobândesc; tuturor toate m’am făcut, ca ori cum pre vre unii să mântuesc. Rom. 11, 14 2 Cor. 11, 20
  23. Și aceasta fac pentru evanghelie, ca împreună părtaș ei să mă fac.
  24. Au nu știți că cei ce aleargă în locul de priveală, toți adecă aleargă, dar unul ià darul? Așà să alergați, ca să apucați.
  25. Iar tot cel ce se nevoiește, de toate se înfrânează. Și aceia adecă ca să ià cunună stricăcioasă; iar noi nestricăcioasă. Efes. 6, 12 2 Tim. 4, 8 Iac. 1, 12
  26. Eu drept aceea așà alerg, nu ca și cum n’aș ști; așà dau răsboiu, nu ca și cum aș fi bătând văzduhul;
  27. Ci îmi chinuesc trupul meu, și îl supun robiei; ca nu cumvà altora propoveduind, însumi să mă fac netrebnic. Rom. 8, 13 13, 14

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.