Folosul ispitelor. A cere dela Dumnezeu înțelepciune cu credință. Ispitele spre rele nu sunt dela Dumnezeu. Sfaturi împrotiva mâniei. Învățături despre adevărata slujire de Dumnezeu.
- Iacov, sluga lui Dumnezeu și a Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminții care sunt întru risipire, să se bucure.
- Toată bucuriea să socotiți, frații mei, când în multe feluri de ispite cădeți; 1 Petr. 1, 6 Rom. 5, 3 Fapt. 5, 41
- Știind că lămurirea credinței voastre lucrează răbdare.
- Iar răbdarea lucru desăvârșit să aibă, ca să fiți desăvârșit și întregi, și întru nimic lipsiți.
- Iar de este cinevà dintru voi lipsit de înțelepciune, să ceară de la Dumnezeu, carele dă tuturor din destul, și nu înfruntează; și i se va dà lui. Pild. 2, 3 Marc. 11, 24
- Iar să ceară cu credință, nimic îndoindu-se. Pentrucă cel ce se îndoește, asemenea este cu valul mărei care de vânturi se aruncă și se învăluește. Mat. 7, 7 21, 22
- Ca să nu gândească omul acela că va luà cevà dela Domnul.
- Bărbatul îndoit la suflet, nestatornic este întru toate căile sale. Iacov 4, 8
- Iar laude-se fratele cel smerit întru înălțimea sa,
- Și cel bogat întru smerenia sa; căci ca floarea ierbei va trece. 1 Petr. 1, 24 Is. 40, 7
- Că a răsărit soarele cu zăduful, și a uscat iarba, și floarea ei a căzut, și frumusețea feței ei a pierit; așà și bogatul întru umbletele sale se va veștejì.
- Fericit bărbatul care rabdă ispita; căci lămurit făcându-se, va luà cununa vieței, care o au făgăduit Dumnezeu celor ce îl iubesc pre el. Iacov 5, 11 2 Tim. 4, 8 Apoc. 3, 19
- Nimeni ispitindu-se să zică, că dela Dumnezeu se ispitește; că Dumnezeu este neispitit de rele, și el pre nimeni nu ispitește; 1 Cor. 10, 13
- Ci fiecare se ispitește de a sa poftă fiind tras, și amăgit.
- După aceea, pofta zămislind, naște păcat; iar păcatul săvârșindu-se, naște moarte. Rom. 6, 23
- Nu vă înșelați, frații mei cei iubiți.
- Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se dela Părintele luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare. Mal. 3, 6
- El voind ne-au născut pre noi cu cuvântul adevărului, ca să fim noi o începătură oarecare a zidirilor lui. Ioan 1, 13 1 Petr. 1, 23 Rom. 9, 15
- Drept aceea, frații mei cei iubiți, să fie tot omul grabnic spre a auzì, și zăbavnic spre a grăì, zăbavnic spre mânie; Eccl. 7, 10
- Că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
- Pentru aceea lepădând toată spurcăciunea și prisosința răutăței, întru blândețe primiți cuvântul cel înlăuntru sădit, care poate să mântuiască sufletele voastre. Rom. 13, 12 Col. 3, 8 1 Cor. 3, 6
- Și fiți făcători cuvântului, iar nu numai ascultători, amăgindu-vă înși-vă pre voi. Mat. 7, 21 Rom. 2, 13
- Pentrucă de este cinevà ascultător cuvântului, și nu făcător, unul ca acesta asemenea este cu omul care își caută fața sa trupească în oglindă. Luc. 6, 49
- Pentrucă s’a căutat pre sine, și s’a dus, și îndată și-a uitat în ce chip erà.
- Iar cel ce privește în legea cea desăvârșit a slobozeniei, și rămâne într’însa, acesta nu ascultător cu uitare făcându-se, ci făcător lucrului, acesta fericit va fi întru fapta sa. Iacov 2, 12 Ioan 13, 17
- De se pare cuivà între voi că este binecredincios, și nu își înfrânează limba sa, ci își înșală inima sa, acestuia în zadarnică este bunacredință. Ps. 33, 12
- Bunacredință cea curată și nespurcată înaintea lui Dumnezeu și Tatălui aceasta este: a cercetà pre cei sirimani și pre văduve întru necazurile lor, și a se păzì pre sine nespurcat de către lume.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.