Ediția sinodală, București 1914

Romani 2

Judecata ce se aduce asupra lui Israil că nu păzește legea.

  1. Pentru aceea fără de răspuns ești, o omule, tot cel ce judeci; căci, întru ce judeci pre altul, pre tine însuți te osândești; că aceleași faci, cel ce judeci. Mat. 7, 2 Ioan 8, 5 7 Iacov 5, 3
  2. Și știm că judecata lui Dumnezeu este după adevăr asupra celor ce fac unele ca acestea.
  3. Și oare socotești aceasta, o omule, cel ce judeci pre cei ce fac unele ca acestea, și tu însuți aceleași faci, că vei scăpà de judecata lui Dumnezeu?
  4. Sau au nu bagi seamă de bogățiile bunătăței lui, și de îngăduința, și de îndelungă răbdarea lui; necunoscând că bunătatea lui Dumnezeu te aduce la pocăință?
  5. Ci după împietrirea ta și nepocăita inimă, îți aduni ție mânie în ziua mâniei și a descoperirei dreptei judecăți a lui Dumnezeu;
  6. Care va răsplătì fiecăruia după faptele lui. Ps. 61, 11 Is. 40, 10 Ier 17, 10 Mat. 16, 27 1 Cor. 3, 8 2 Cor. 5, 10
  7. Celor ce prin răbdarea lucrului bun, caută slavă și cinste și nestricăciune, vieața veșnică.
  8. Iar celor prigonitori, cari se pun împrotiva adevărului, și se supun nedreptăței, mânie și urgie, Filip. 1, 16
  9. Necaz și strâmtorare preste tot sufletul omului celui făcător de rău, al Iudeului mai întâiu, și al Elinului;
  10. Iar slavă și cinste și pace, tot celui ce face binele, Iudeului mai întâiu, și Elinului;
  11. Că nu este fățărnicie la Dumnezeu. Fapt. 10, 34 Efes. 6, 9
  12. Căci câți fărădelege au greșit, fărădelege vor și pierì; și câți în lege au greșit, prin lege se vor judecà;
  13. Că nu auzitorii legei sunt drepți la Dumnezeu, ci făcătorii legei se vor îndreptà. Iac. 1, 22
  14. Căci când neamurile, cele ce n’au lege, din fire fac ale legei, aceia lege neavând, ei singuri își sunt lege;
  15. Carii arată fapta legei scrisă întru inimile sale, împreună mărturisindu-le lor cunoștința lor, și cugetele lor întru sine pârându-se sau și dându’și răspuns de îndreptare; Evr. 8. 10 Rom. 9, 1
  16. În ziua când va judecà Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor după evanghelia mea prin Iisus Hristos. Mat. 25, 31
  17. Iată, tu te numești Iudeu, și te odihnești în lege, și te lauzi întru Dumnezeu.
  18. Și cunoști voea lui, și alegi cele de folos, fiind învățat din lege; Filip. 1, 10
  19. Și te nădăjduești a fi povățuitor orbilor, lumină celor dintru întunerec,
  20. Îndreptător celor fără de minte, învățător pruncilor, având închipuirea științei și a adevărului în lege.
  21. Deci cel ce înveți pre altul, pre tine nu te înveți? Cela ce propoveduești să nu fure, furi? Mat. 23, 2 3
  22. Cela ce zici să nu preacurvească, preacurvești? Cela ce urăști idolii; furi cele sfinte?
  23. Cela ce te lauzi în lege prin călcarea legei, necinstești pre Dumnezeu?
  24. Că numele lui Dumnezeu pentru voi se hulește întru neamuri, precum este scris. Is. 52, 5 1 Tim. 6, 1
  25. Că tăierea împrejur folosește, dacă faci legea; iar dacă ești călcător de lege, tăierea ta împrejur, netăiere împrejur s’a făcut. 1 Cor. 7, 19
  26. Drept aceea de va păzì netăierea împrejur îndreptările legei, au nu se va socotì netăierea lui împrejur în loc de tăiere împrejur?
  27. Și va judecà netăierea împrejur cea din fire, plinind legea, pre tine care prin slovă și prin tăierea împrejur, ești călcător de lege.
  28. Că nu cel din afară arătat este Iudeu; nici cea din afară arătată în trup este tăiere împrejur;
  29. Ci cel întru ascuns, acela este Iudeu; și tăierea împrejur este cea a inimei, întru duhul, iar nu prin slovă; a cărui laudă nu este dela oameni, ci dela Dumnezeu. A 2 Lege 10, 16

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.