Ediția sinodală, București 1914

Romani 2

Judecata ce se aduce asupra lui Israil că nu păzește legea.

  1. Pentru aceea fără de răspuns ești, o omule, tot cel ce judeci; căci, întru ce judeci pre altul, pre tine însuți te osândești; că aceleași faci, cel ce judeci. Διὸ ἀναπολόγητος εἶ, ὦ ἄνθρωπε πᾶς ὁ κρίνων· ἐν ᾧ γὰρ κρίνεις τὸν ἕτερον, σεαυτὸν κατακρίνεις, τὰ γὰρ αὐτὰ πράσσεις ὁ κρίνων· Mat. 7, 2 Ioan 8, 5 7 Iacov 5, 3
  2. Și știm că judecata lui Dumnezeu este după adevăr asupra celor ce fac unele ca acestea. οἴδαμεν δὲ ὅτι τὸ κρίμα τοῦ θεοῦ ἐστιν κατὰ ἀλήθειαν ἐπὶ τοὺς τὰ τοιαῦτα πράσσοντας.
  3. Și oare socotești aceasta, o omule, cel ce judeci pre cei ce fac unele ca acestea, și tu însuți aceleași faci, că vei scăpà de judecata lui Dumnezeu? λογίζῃ δὲ τοῦτο, ὦ ἄνθρωπε ὁ κρίνων τοὺς τὰ τοιαῦτα πράσσοντας καὶ ποιῶν αὐτά, ὅτι σὺ ἐκφεύξῃ τὸ κρίμα τοῦ θεοῦ;
  4. Sau au nu bagi seamă de bogățiile bunătăței lui, și de îngăduința, și de îndelungă răbdarea lui; necunoscând că bunătatea lui Dumnezeu te aduce la pocăință? ἢ τοῦ πλούτου τῆς χρηστότητος αὐτοῦ καὶ τῆς ἀνοχῆς καὶ τῆς μακροθυμίας καταφρονεῖς, ἀγνοῶν ὅτι τὸ χρηστὸν τοῦ θεοῦ εἰς μετάνοιάν σε ἄγει;
  5. Ci după împietrirea ta și nepocăita inimă, îți aduni ție mânie în ziua mâniei și a descoperirei dreptei judecăți a lui Dumnezeu; κατὰ δὲ τὴν σκληρότητά σου καὶ ἀμετανόητον καρδίαν θησαυρίζεις σεαυτῷ ὀργὴν ἐν ἡμέρᾳ ὀργῆς καὶ ⸀ἀποκαλύψεως δικαιοκρισίας τοῦ θεοῦ,
  6. Care va răsplătì fiecăruia după faptele lui. ὃς ἀποδώσει ἑκάστῳ κατὰ τὰ ἔργα αὐτοῦ· Ps. 61, 11 Is. 40, 10 Ier 17, 10 Mat. 16, 27 1 Cor. 3, 8 2 Cor. 5, 10
  7. Celor ce prin răbdarea lucrului bun, caută slavă și cinste și nestricăciune, vieața veșnică. τοῖς μὲν καθ’ ὑπομονὴν ἔργου ἀγαθοῦ δόξαν καὶ τιμὴν καὶ ἀφθαρσίαν ζητοῦσιν ζωὴν αἰώνιον·
  8. Iar celor prigonitori, cari se pun împrotiva adevărului, și se supun nedreptăței, mânie și urgie, τοῖς δὲ ἐξ ἐριθείας καὶ ⸀ἀπειθοῦσι τῇ ἀληθείᾳ πειθομένοις δὲ τῇ ἀδικίᾳ ⸂ὀργὴ καὶ θυμός⸃, Filip. 1, 16
  9. Necaz și strâmtorare preste tot sufletul omului celui făcător de rău, al Iudeului mai întâiu, și al Elinului; θλῖψις καὶ στενοχωρία, ἐπὶ πᾶσαν ψυχὴν ἀνθρώπου τοῦ κατεργαζομένου τὸ κακόν, Ἰουδαίου τε πρῶτον καὶ Ἕλληνος·
  10. Iar slavă și cinste și pace, tot celui ce face binele, Iudeului mai întâiu, și Elinului; δόξα δὲ καὶ τιμὴ καὶ εἰρήνη παντὶ τῷ ἐργαζομένῳ τὸ ἀγαθόν, Ἰουδαίῳ τε πρῶτον καὶ Ἕλληνι·
  11. Că nu este fățărnicie la Dumnezeu. οὐ γάρ ἐστιν προσωπολημψία παρὰ τῷ θεῷ. Fapt. 10, 34 Efes. 6, 9
  12. Căci câți fărădelege au greșit, fărădelege vor și pierì; și câți în lege au greșit, prin lege se vor judecà; Ὅσοι γὰρ ἀνόμως ἥμαρτον, ἀνόμως καὶ ἀπολοῦνται· καὶ ὅσοι ἐν νόμῳ ἥμαρτον, διὰ νόμου κριθήσονται·
  13. Că nu auzitorii legei sunt drepți la Dumnezeu, ci făcătorii legei se vor îndreptà. οὐ γὰρ οἱ ἀκροαταὶ ⸀νόμου δίκαιοι παρὰ ⸀τῷ θεῷ, ἀλλ’ οἱ ποιηταὶ ⸁νόμου δικαιωθήσονται. Iac. 1, 22
  14. Căci când neamurile, cele ce n’au lege, din fire fac ale legei, aceia lege neavând, ei singuri își sunt lege; ὅταν γὰρ ἔθνη τὰ μὴ νόμον ἔχοντα φύσει τὰ τοῦ νόμου ⸀ποιῶσιν, οὗτοι νόμον μὴ ἔχοντες ἑαυτοῖς εἰσιν νόμος·
  15. Carii arată fapta legei scrisă întru inimile sale, împreună mărturisindu-le lor cunoștința lor, și cugetele lor întru sine pârându-se sau și dându’și răspuns de îndreptare; οἵτινες ἐνδείκνυνται τὸ ἔργον τοῦ νόμου γραπτὸν ἐν ταῖς καρδίαις αὐτῶν, συμμαρτυρούσης αὐτῶν τῆς συνειδήσεως καὶ μεταξὺ ἀλλήλων τῶν λογισμῶν κατηγορούντων ἢ καὶ ἀπολογουμένων, Evr. 8. 10 Rom. 9, 1
  16. În ziua când va judecà Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor după evanghelia mea prin Iisus Hristos. ἐν ⸂ἡμέρᾳ ὅτε⸃ ⸀κρίνει ὁ θεὸς τὰ κρυπτὰ τῶν ἀνθρώπων κατὰ τὸ εὐαγγέλιόν μου διὰ ⸂Χριστοῦ Ἰησοῦ⸃. Mat. 25, 31
  17. Iată, tu te numești Iudeu, și te odihnești în lege, și te lauzi întru Dumnezeu. ⸂Εἰ δὲ⸃ σὺ Ἰουδαῖος ἐπονομάζῃ καὶ ἐπαναπαύῃ ⸀νόμῳ καὶ καυχᾶσαι ἐν θεῷ
  18. Și cunoști voea lui, și alegi cele de folos, fiind învățat din lege; καὶ γινώσκεις τὸ θέλημα καὶ δοκιμάζεις τὰ διαφέροντα κατηχούμενος ἐκ τοῦ νόμου, Filip. 1, 10
  19. Și te nădăjduești a fi povățuitor orbilor, lumină celor dintru întunerec, πέποιθάς τε σεαυτὸν ὁδηγὸν εἶναι τυφλῶν, φῶς τῶν ἐν σκότει,
  20. Îndreptător celor fără de minte, învățător pruncilor, având închipuirea științei și a adevărului în lege. παιδευτὴν ἀφρόνων, διδάσκαλον νηπίων, ἔχοντα τὴν μόρφωσιν τῆς γνώσεως καὶ τῆς ἀληθείας ἐν τῷ νόμῳ—
  21. Deci cel ce înveți pre altul, pre tine nu te înveți? Cela ce propoveduești să nu fure, furi? ὁ οὖν διδάσκων ἕτερον σεαυτὸν οὐ διδάσκεις; ὁ κηρύσσων μὴ κλέπτειν κλέπτεις; Mat. 23, 2 3
  22. Cela ce zici să nu preacurvească, preacurvești? Cela ce urăști idolii; furi cele sfinte? ὁ λέγων μὴ μοιχεύειν μοιχεύεις; ὁ βδελυσσόμενος τὰ εἴδωλα ἱεροσυλεῖς;
  23. Cela ce te lauzi în lege prin călcarea legei, necinstești pre Dumnezeu? ὃς ἐν νόμῳ καυχᾶσαι, διὰ τῆς παραβάσεως τοῦ νόμου τὸν θεὸν ἀτιμάζεις;
  24. Că numele lui Dumnezeu pentru voi se hulește întru neamuri, precum este scris. τὸ γὰρ ὄνομα τοῦ θεοῦ δι’ ὑμᾶς βλασφημεῖται ἐν τοῖς ἔθνεσιν, καθὼς γέγραπται. Is. 52, 5 1 Tim. 6, 1
  25. Că tăierea împrejur folosește, dacă faci legea; iar dacă ești călcător de lege, tăierea ta împrejur, netăiere împrejur s’a făcut. Περιτομὴ μὲν γὰρ ὠφελεῖ ἐὰν νόμον πράσσῃς· ἐὰν δὲ παραβάτης νόμου ᾖς, ἡ περιτομή σου ἀκροβυστία γέγονεν. 1 Cor. 7, 19
  26. Drept aceea de va păzì netăierea împrejur îndreptările legei, au nu se va socotì netăierea lui împrejur în loc de tăiere împrejur? ἐὰν οὖν ἡ ἀκροβυστία τὰ δικαιώματα τοῦ νόμου φυλάσσῃ, ⸀οὐχ ἡ ἀκροβυστία αὐτοῦ εἰς περιτομὴν λογισθήσεται;
  27. Și va judecà netăierea împrejur cea din fire, plinind legea, pre tine care prin slovă și prin tăierea împrejur, ești călcător de lege. καὶ κρινεῖ ἡ ἐκ φύσεως ἀκροβυστία τὸν νόμον τελοῦσα σὲ τὸν διὰ γράμματος καὶ περιτομῆς παραβάτην νόμου.
  28. Că nu cel din afară arătat este Iudeu; nici cea din afară arătată în trup este tăiere împrejur; οὐ γὰρ ὁ ἐν τῷ φανερῷ Ἰουδαῖός ἐστιν, οὐδὲ ἡ ἐν τῷ φανερῷ ἐν σαρκὶ περιτομή·
  29. Ci cel întru ascuns, acela este Iudeu; și tăierea împrejur este cea a inimei, întru duhul, iar nu prin slovă; a cărui laudă nu este dela oameni, ci dela Dumnezeu. ἀλλ’ ὁ ἐν τῷ κρυπτῷ Ἰουδαῖος, καὶ περιτομὴ καρδίας ἐν πνεύματι οὐ γράμματι, οὗ ὁ ἔπαινος οὐκ ἐξ ἀνθρώπων ἀλλ’ ἐκ τοῦ θεοῦ. A 2 Lege 10, 16

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.