Folosul ispitelor. A cere dela Dumnezeu înțelepciune cu credință. Ispitele spre rele nu sunt dela Dumnezeu. Sfaturi împrotiva mâniei. Învățături despre adevărata slujire de Dumnezeu.
- Iacov, sluga lui Dumnezeu și a Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminții care sunt întru risipire, să se bucure. Ἰάκωβος θεοῦ καὶ κυρίου Ἰησοῦ Χριστοῦ δοῦλος ταῖς δώδεκα φυλαῖς ταῖς ἐν τῇ διασπορᾷ χαίρειν.
- Toată bucuriea să socotiți, frații mei, când în multe feluri de ispite cădeți; Πᾶσαν χαρὰν ἡγήσασθε, ἀδελφοί μου, ὅταν πειρασμοῖς περιπέσητε ποικίλοις, 1 Petr. 1, 6 Rom. 5, 3 Fapt. 5, 41
- Știind că lămurirea credinței voastre lucrează răbdare. γινώσκοντες ὅτι τὸ δοκίμιον ὑμῶν τῆς πίστεως κατεργάζεται ὑπομονήν·
- Iar răbdarea lucru desăvârșit să aibă, ca să fiți desăvârșit și întregi, și întru nimic lipsiți. ἡ δὲ ὑπομονὴ ἔργον τέλειον ἐχέτω, ἵνα ἦτε τέλειοι καὶ ὁλόκληροι, ἐν μηδενὶ λειπόμενοι.
- Iar de este cinevà dintru voi lipsit de înțelepciune, să ceară de la Dumnezeu, carele dă tuturor din destul, și nu înfruntează; și i se va dà lui. Εἰ δέ τις ὑμῶν λείπεται σοφίας, αἰτείτω παρὰ τοῦ διδόντος θεοῦ πᾶσιν ἁπλῶς καὶ ⸀μὴ ὀνειδίζοντος, καὶ δοθήσεται αὐτῷ· Pild. 2, 3 Marc. 11, 24
- Iar să ceară cu credință, nimic îndoindu-se. Pentrucă cel ce se îndoește, asemenea este cu valul mărei care de vânturi se aruncă și se învăluește. αἰτείτω δὲ ἐν πίστει, μηδὲν διακρινόμενος, ὁ γὰρ διακρινόμενος ἔοικεν κλύδωνι θαλάσσης ἀνεμιζομένῳ καὶ ῥιπιζομένῳ· Mat. 7, 7 21, 22
- Ca să nu gândească omul acela că va luà cevà dela Domnul. μὴ γὰρ οἰέσθω ὁ ἄνθρωπος ἐκεῖνος ὅτι λήμψεταί τι παρὰ τοῦ κυρίου
- Bărbatul îndoit la suflet, nestatornic este întru toate căile sale. ἀνὴρ δίψυχος, ἀκατάστατος ἐν πάσαις ταῖς ὁδοῖς αὐτοῦ. Iacov 4, 8
- Iar laude-se fratele cel smerit întru înălțimea sa, Καυχάσθω δὲ ὁ ἀδελφὸς ὁ ταπεινὸς ἐν τῷ ὕψει αὐτοῦ,
- Și cel bogat întru smerenia sa; căci ca floarea ierbei va trece. ὁ δὲ πλούσιος ἐν τῇ ταπεινώσει αὐτοῦ, ὅτι ὡς ἄνθος χόρτου παρελεύσεται. 1 Petr. 1, 24 Is. 40, 7
- Că a răsărit soarele cu zăduful, și a uscat iarba, și floarea ei a căzut, și frumusețea feței ei a pierit; așà și bogatul întru umbletele sale se va veștejì. ἀνέτειλεν γὰρ ὁ ἥλιος σὺν τῷ καύσωνι καὶ ἐξήρανεν τὸν χόρτον, καὶ τὸ ἄνθος αὐτοῦ ἐξέπεσεν καὶ ἡ εὐπρέπεια τοῦ προσώπου αὐτοῦ ἀπώλετο· οὕτως καὶ ὁ πλούσιος ἐν ταῖς πορείαις αὐτοῦ μαρανθήσεται.
- Fericit bărbatul care rabdă ispita; căci lămurit făcându-se, va luà cununa vieței, care o au făgăduit Dumnezeu celor ce îl iubesc pre el. Μακάριος ἀνὴρ ὃς ὑπομένει πειρασμόν, ὅτι δόκιμος γενόμενος λήμψεται τὸν στέφανον τῆς ζωῆς, ὃν ⸀ἐπηγγείλατο τοῖς ἀγαπῶσιν αὐτόν. Iacov 5, 11 2 Tim. 4, 8 Apoc. 3, 19
- Nimeni ispitindu-se să zică, că dela Dumnezeu se ispitește; că Dumnezeu este neispitit de rele, și el pre nimeni nu ispitește; μηδεὶς πειραζόμενος λεγέτω ὅτι Ἀπὸ θεοῦ πειράζομαι· ὁ γὰρ θεὸς ἀπείραστός ἐστιν κακῶν, πειράζει δὲ αὐτὸς οὐδένα. 1 Cor. 10, 13
- Ci fiecare se ispitește de a sa poftă fiind tras, și amăgit. ἕκαστος δὲ πειράζεται ὑπὸ τῆς ἰδίας ἐπιθυμίας ἐξελκόμενος καὶ δελεαζόμενος·
- După aceea, pofta zămislind, naște păcat; iar păcatul săvârșindu-se, naște moarte. εἶτα ἡ ἐπιθυμία συλλαβοῦσα τίκτει ἁμαρτίαν, ἡ δὲ ἁμαρτία ἀποτελεσθεῖσα ἀποκύει θάνατον. Rom. 6, 23
- Nu vă înșelați, frații mei cei iubiți. μὴ πλανᾶσθε, ἀδελφοί μου ἀγαπητοί.
- Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se dela Părintele luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare. Πᾶσα δόσις ἀγαθὴ καὶ πᾶν δώρημα τέλειον ἄνωθέν ἐστιν, καταβαῖνον ἀπὸ τοῦ πατρὸς τῶν φώτων, παρ’ ᾧ οὐκ ἔνι παραλλαγὴ ἢ τροπῆς ἀποσκίασμα. Mal. 3, 6
- El voind ne-au născut pre noi cu cuvântul adevărului, ca să fim noi o începătură oarecare a zidirilor lui. βουληθεὶς ἀπεκύησεν ἡμᾶς λόγῳ ἀληθείας, εἰς τὸ εἶναι ἡμᾶς ἀπαρχήν τινα τῶν αὐτοῦ κτισμάτων. Ioan 1, 13 1 Petr. 1, 23 Rom. 9, 15
- Drept aceea, frații mei cei iubiți, să fie tot omul grabnic spre a auzì, și zăbavnic spre a grăì, zăbavnic spre mânie; ⸀Ἴστε, ἀδελφοί μου ἀγαπητοί. ἔστω ⸀δὲ πᾶς ἄνθρωπος ταχὺς εἰς τὸ ἀκοῦσαι, βραδὺς εἰς τὸ λαλῆσαι, βραδὺς εἰς ὀργήν, Eccl. 7, 10
- Că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. ὀργὴ γὰρ ἀνδρὸς δικαιοσύνην θεοῦ ⸂οὐκ ἐργάζεται⸃.
- Pentru aceea lepădând toată spurcăciunea și prisosința răutăței, întru blândețe primiți cuvântul cel înlăuntru sădit, care poate să mântuiască sufletele voastre. διὸ ἀποθέμενοι πᾶσαν ῥυπαρίαν καὶ περισσείαν κακίας ἐν πραΰτητι δέξασθε τὸν ἔμφυτον λόγον τὸν δυνάμενον σῶσαι τὰς ψυχὰς ὑμῶν. Rom. 13, 12 Col. 3, 8 1 Cor. 3, 6
- Și fiți făcători cuvântului, iar nu numai ascultători, amăgindu-vă înși-vă pre voi. Γίνεσθε δὲ ποιηταὶ λόγου καὶ μὴ ⸂ἀκροαταὶ μόνον⸃ παραλογιζόμενοι ἑαυτούς. Mat. 7, 21 Rom. 2, 13
- Pentrucă de este cinevà ascultător cuvântului, și nu făcător, unul ca acesta asemenea este cu omul care își caută fața sa trupească în oglindă. ὅτι εἴ τις ἀκροατὴς λόγου ἐστὶν καὶ οὐ ποιητής, οὗτος ἔοικεν ἀνδρὶ κατανοοῦντι τὸ πρόσωπον τῆς γενέσεως αὐτοῦ ἐν ἐσόπτρῳ, Luc. 6, 49
- Pentrucă s’a căutat pre sine, și s’a dus, și îndată și-a uitat în ce chip erà. κατενόησεν γὰρ ἑαυτὸν καὶ ἀπελήλυθεν καὶ εὐθέως ἐπελάθετο ὁποῖος ἦν.
- Iar cel ce privește în legea cea desăvârșit a slobozeniei, și rămâne într’însa, acesta nu ascultător cu uitare făcându-se, ci făcător lucrului, acesta fericit va fi întru fapta sa. ὁ δὲ παρακύψας εἰς νόμον τέλειον τὸν τῆς ἐλευθερίας καὶ παραμείνας, ⸀οὐκ ἀκροατὴς ἐπιλησμονῆς γενόμενος ἀλλὰ ποιητὴς ἔργου, οὗτος μακάριος ἐν τῇ ποιήσει αὐτοῦ ἔσται. Iacov 2, 12 Ioan 13, 17
- De se pare cuivà între voi că este binecredincios, și nu își înfrânează limba sa, ci își înșală inima sa, acestuia în zadarnică este bunacredință. Εἴ τις δοκεῖ θρησκὸς ⸀εἶναι μὴ χαλιναγωγῶν γλῶσσαν ⸀αὐτοῦ ἀλλὰ ἀπατῶν καρδίαν ⸀αὐτοῦ, τούτου μάταιος ἡ θρησκεία. Ps. 33, 12
- Bunacredință cea curată și nespurcată înaintea lui Dumnezeu și Tatălui aceasta este: a cercetà pre cei sirimani și pre văduve întru necazurile lor, și a se păzì pre sine nespurcat de către lume. θρησκεία καθαρὰ καὶ ἀμίαντος παρὰ ⸀τῷ θεῷ καὶ πατρὶ αὕτη ἐστίν, ἐπισκέπτεσθαι ὀρφανοὺς καὶ χήρας ἐν τῇ θλίψει αὐτῶν, ἄσπιλον ἑαυτὸν τηρεῖν ἀπὸ τοῦ κόσμου.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.