Ediția sinodală, București 1914

2 Corinteni 3

Pavel n’are trebuință de lauda oamenilor, îndestulându-se cu rodul propoveduirei. Slujitorii Testamentului nou și ai Duhului sunt mai presus de ai Testamentului vechiu și ai slavei. Jidovii în cetirea legei aveau încă umbrire, ce se șterge prin credința în Hristos.

  1. Au doară începem iarăș pre noi a ne lăudà? Au doară ne trebuesc precum oarecărora cărți de laudă către voi, sau de laudă dela voi? 2 Cor. 5, 12
  2. Cartea noastră voi sunteți, scrisă în inimile noastre, care se știe și se citește de toți oamenii; 1 Cor. 9, 2
  3. Arătându-vă că sunteți carte a lui Hristos cea slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul lui Dumnezeu celui viu; nu în table de piatră, ci în tablele inimei celei trupești. Eș. 31, 18 Ier. 31, 33
  4. Și nădejde ca aceasta avem prin Hristos către Dumnezeu; Ioan 14, 6
  5. Nu că vrednici suntem noi a cugetà cevà dela noi, ca dintru noi; ci vredniciea noastră este dela Dumnezeu; 2 Cor. 2, 16
  6. Care ne-au și învrednicit pre noi a fi slujitori legei nouă; nu slovei, ci duhului; că slova omoară, iar duhul face viu. Ioan 6, 63
  7. Iar dacă slujba morței, cea închipuită cu slove în pietre s’a făcut cu slavă, cât nu puteau fiii lui Israil să caute la fața lui Moisì pentru slava feței lui cea trecătoare; Eș. 34, 29
  8. Cum nu mai mult slujba duhului va fi cu slavă? Gal. 3, 14
  9. Că de a fost slujba osândirei slavă, cu mult mai vârtos prisosește slujba dreptăței întru slavă. Rom. 1, 17 3, 21
  10. Că nici s’a slăvit ceea ce erà slăvită întru această parte, pentru slava cea covârșitoare.
  11. Că de a fost cea trecătoare prin slavă, cu mult mai vârtos cea netrecătoare va fi întru slavă.
  12. Drept aceea având nădejde ca aceasta, multă îndrăznire întrebuințăm. Efes. 6, 19
  13. Și nu precum Moisì, care puneà acoperemânt preste fața sa, ca să nu caute fiii lui Israil la sfârșitul celei ce erà trecătoare; Eș. 34, 33
  14. Ci s’au orbit înțelegerile lor, că până astăzi acelaș acoperemânt întru cetirea legei vechi rămâne nedescoperit; că întru Hristos se strică. Is. 6, 10
  15. Ci până astăzi, când se citește Moisì, acoperământ pre inima lor zace.
  16. Iar când se vor întoarce către Domnul, se va luà acoperemântul. Rom. 11, 23
  17. Iar Domn este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozeniea. Ioan 4, 24
  18. Iar noi toți cu față descoperită slava Domnului ca prin oglindă privind, spre acelaș chip ne prefacem din slavă în slavă, ca dela Domnul Duhul.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.