Ediția sinodală, București 1914

2 Corinteni 2

Dragostea lui Pavel către Corinteni. Iertarea celui păcătos. Ostenelile și roadele propoveduirei sale.

  1. Și am judecat aceasta întru mine, ca să nu mai vin iarăș cu întristare la voi.
  2. Măcar că de vă și întristez eu pre voi, dar care este cel ce mă veselește pre mine, fără numai cel ce se întristează dela mine?
  3. Și am scris vouă aceasta, ca nu dacă voiu venì, să am întristare de cei pentru carii mi se cădeà să mă bucur; având nădejde spre voi toți, că bucuriea mea a voastră a tuturor este. 2 Cor. 12, 21 Filip. 2, 27
  4. Că din multă scârbă și necaz al inimei am scris vouă cu multe lacrămi; nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea care am mai mult spre voi.
  5. Iar de m’a întristat cinevà, nu pre mine a întristat, ci din parte; ca să nu vă îngreuez pre voi pre toți.
  6. Că destul este unuia ca acestuia certarea aceasta, care este de către mulți. 1 Cor. 5, 3
  7. Așà în cât dimprotivă mai mult să’l dăruiți, și să’l mângâiați, ca nu cumvà pentru mai multă mâhnire să se înghiță unul ca acela. Gal. 6, 1
  8. Pentru aceea vă rog pre voi, să întăriți spre acela dragostea. 1 Cor. 16, 14
  9. Că pentru aceasta am și scris, ca să cunosc cugetul vostru, de sunteți întru toate ascultători. 2 Cor. 7, 15
  10. Iar căruia dăruiți cevà, dăruesc și eu: că și eu de am dăruit cevà, căruia am dăruit, pentru voi, în fața lui Hristos.
  11. Ca să nu fim cuprinși de satana; că nu este să nu știm amăgiturele lui. Luc. 22, 31
  12. Și venind eu în Troada pentru evanghelia lui Hristos, și ușă mare deschisă fiind mie prin Domnul, Fapt. 16, 8 1 Cor. 16, 9
  13. N’am avut odihnă cu duhul meu, neaflând pre Tit fratele meu; ci lăsându’i pre dânșii am mers în Machedonia.
  14. Iar mulțămită lui Dumnezeu, celui ce ne face pre noi pururea biruitori întru Hristos, și arată mireazma cunoștinței sale prin noi în tot locul. Col. 2, 15
  15. Că a lui Hristos bună mireazmă suntem lui Dumnezeu, întru cei ce se mântuesc, și întru cei ce pier; 1 Cor. 1, 18
  16. Unora adecă mireazmă a morței spre moarte; iar altora mireazmă a vieței spre vieață. Și spre acestea cine este vrednic? 1 Cor. 3, 5 6
  17. Pentrucă nu suntem ca cei mulți, carii amestecă cuvântul lui Dumnezeu; ci ca din curăție, ci ca dela Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu întru Hristos grăim.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.