Alegerea unei părți din Iudei, spre mântuire prin credința în Hristos; lăsarea altei părți în orbirea ei, luând pre neamuri. Îndemnarea acestora a nu se sumețì, căci la urmă și Iudeii se vor mântuì.
- Zic drept aceea: au doară au lepădat Dumnezeu pre norodul său? Să nu fie. Că și eu Israiltean sunt din sămânța lui Avraam, din neamul lui Veniamin. Ps. 93, 14
- Nu au lepădat Dumnezeu pre norodul său, pre care mai înainte au cunoscut. Au nu știți de Ilie ce zice scriptura? Cum se roagă lui Dumnezeu împrotiva lui Israil, zicând:
- Doamne, pre prorocii tăi a omorît, și altarele tale a surpat; și eu am rămas singur, și caută sufletul meu. 3 Împ. 19, 10
- Dar ce îi zice lui dumnezeescul răspuns? Lăsatu-mi-am mie șapte mii de bărbați, cari nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Vaal. 3 Împ. 19, 18
- Așà dar și în vremea aceasta, rămășiță după alegerea darului s’a făcut.
- Și de este după dar, de aceea nu este din fapte; că apoi darul n’ar fi dar. Iar de este din fapte, de aceea nu este darul; că apoi fapta nu ar fi faptă.
- Ce dar? Ce căutà Israil, aceea n’a nemerit; iar alegerea a nemerit, iar ceilalți s’au împietrit.
- Precum este scris: datu-le-au lor Dumnezeu duh de împietrire, ochi ca să nu vază și urechi ca să nu auză, până în ziua de astăzi. Lucà 8, 10 Is. 29, 11 A 2 Lege 29, 4
- Și David zice: facă-se masa lor spre cursă și spre laț și spre sminteală și spre răsplătire lor; Ps. 68, 26
- Întunece-se ochii lor ca să nu vază, și spinarea lor de tot o gârbovește.
- Zic drept aceea: au doară s’au poticnit ca să cază? Să nu fie; ci prin poticnirea lor mântuire s’a făcut neamurilor, ca să râvnească pre ele. Rom. 10, 19 Fapt. 13, 46
- Și de vreme ce poticnirea lor este bogăție lumei, și împuținarea lor bogăție neamurilor; cu cât mai mult plinirea lor?
- Că vouă zic neamurilor? Întru cât sunt eu neamurilor apostol, slujba mea o slăvesc;
- Ca doară aș face trupul meu să râvnească, și să mântuesc pre vreunii dintr’înșii. 1 Tim. 4, 16
- Că de este lepădarea lor împăcare lumei, ce alt este luarea lor, fără numai vieață din morți?
- Că de este pârga sfântă, este și frământătura; și de este rădăcina sfântă, sunt și ramurile.
- Și de s’au frânt unele din ramuri, iar tu, maslin sălbatec fiind, te-ai altoit întru ele, și părtaș rădăcinei și grăsimei maslinului te-ai făcut; Ier. 11, 16
- Nu te lăudà asupra ramurilor. Iar de te lauzi, nu porți tu pre rădăcină, ci rădăcina pre tine.
- Dar vei zice: frântu-s’au ramurile, ca să mă altoesc eu. Fapt. 13, 46
- Bine; pentru necredință s’au frânt, iar tu pentru credință stai. Nu te înălțà cu mintea, ci te teme; 1 Cor. 10, 12
- Că de n’au părtinit Dumnezeu ramurilor celor firești, nu cumvà și ție să nu’ți părtinească.
- Vezi dar bunătatea și nepărtinirea lui Dumnezeu, spre cei ce au căzut nepărtinire; iar spre tine, bunătate, de vei rămâneà în bunătate; iar de nu, și tu le vei tăià. Ioan 15, 24
- Și aceia iarăș de nu vor rămâneà în necredință, se vor altoì; că puternic este Dumnezeu iarăș să’i altoiască pre ei. Rom. 14, 4 2 Cor. 3, 16
- Că dacă tu din maslinul cel din fire sălbatec te-ai tăiat, și afară de fire te-ai altoit în maslin bun; cu cât mai vârtos aceștia cari sunt după fire, se vor altoì întru al lor maslin?
- Pentrucă nu voesc ca să nu știți voi fraților, taina aceasta, ca să nu fiți întru voi singuri înțelepți; că orbire din parte lui Israil s’a făcut, până ce va intrà plinirea neamurilor.
- Și așà tot Israilul se va mântui, precum este scris: venì-va din Sion Izbăvitorul, și va întoarce necurățiile dela Iacov; Is. 59, 20 27, 9
- Și aceasta este lor cea dela mine făgăduință, când voiu luà păcatele lor. Ier. 31, 33
- După evanghelie cu adevărat vrăjmași sunt pentru voi; iar după alegere, iubiți pentru părinți.
- Că fără căință sunt darurile și chemarea lui Dumnezeu.
- Că precum și voi oarecând n’ați crezut lui Dumnezeu, iar acum v’ați miluit prin necredința acestora;
- Așà și aceștia acum n’au crezut întru mila voastră ca și ei să se miluiască.
- Că au încuiat Dumnezeu pre toți întru necredință, ca pre toți să’i miluească. Gal. 3, 22
- O adâncul bogăției și al înțelepciunei și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercate judecățile lui, și neurmate căile lui!
- Că cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s’a făcut lui sfetnic? Is. 40, 13 1 Cor. 2, 16
- Sau cine i-a dat mai înainte lui, și i se va răsplătì lui?
- Că dintr’însul și printr’însul și întru dânsul, sunt toate; aceluia slava în veci. Amin. 1 Cor. 8, 6 Col. 1, 16 Rom. 16, 27
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.