Ediția sinodală, București 1914

Romani 12

Sfătuire pentru fapta bună cea către Dumnezeu și către oameni.

  1. Rogu-vă dar pre voi, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să vă puneți înainte trupurile voastre jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, slujba voastră cea cuvântătoare. Rom. 6, 13 1 Tesal. 4, 3
  2. Și să nu vă asemănați chipului veacului acestuia; ci vă schimbați la față întru înnoirea minței voastre, ca să cunoașteți voi care este voia lui Dumnezeu cea bună și plăcută și deplin. Efes. 4, 23
  3. Că zic, prin darul ce mi s’a dat mie, tuturor celor ce sunt întru voi, a nu cugetà înalt afară decât li se cade a cugetà; ci a cugetà spre a fi cu mintea întreagă, precum fiecăruia au împărțit Dumnezeu măsura credinței. 1 Cor. 7, 17
  4. Că precum într’un trup multe mădulări avem, și mădulările n’au toate o lucrare; 1 Cor. 12, 12
  5. Într’acestaș chip noi, cei mulți, un trup suntem întru Hristos, și fiecare unul altuia mădulare.
  6. Și având daruri de multe feluri după harul care este dat nouă, ori prorocie, după măsura credinței; Efes. 4, 11
  7. Ori slujbă întru slujbă, ori cela ce învață, întru învățătură;
  8. Ori cel ce mângâie, întru mângâiere; cel ce dăruește întru nevicleșug; cel ce este ispravnic, întru osârdie; cel ce miluește, întru buna voință. Mat. 6, 2
  9. Dragostea nefățarnică. Urînd răul și lipindu-vă de lucru bun. 1 Tim. 1, 5 Ps. 96, 11
  10. Cu dragoste frățească unul pre altul iubind; cu cinstea unul pre altul mai mare făcând;
  11. Cu osârdia nelenevoși, cu duhul arzând, Domnului slujind. Rom. 14, 18 16, 18
  12. Întru nădejde bucurându-vă, întru necaz răbdând, întru rugăciune îngăduind; Col. 4, 2
  13. În trebuințele sfinților părtași fiind; iubirea de streini urmând.
  14. Binecuvântați pre cei ce vă gonesc pre voi; binecuvântați și nu osândiți. Mat. 5, 44 1 Cor. 4, 12
  15. Bucurați-vă cu cei ce se bucură, și plângeți cu cei ce plâng.
  16. Aceeaș unul către altul cugetând, nu cele înalte cugetând, ci cu cei smeriți împreună purtându-vă. Nu fiți înțelepți întru voi înși-vă. Rom. 15, 5
  17. Nimănui rău pentru rău răsplătind; făcând purtare de grije de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Pild. 3, 4 2 Cor. 8, 21
  18. De este cu putință, în cât este despre voi, cu toți oamenii având pace.
  19. Nu vă izbândiți singuri vouă iubiților, ci dați loc mâniei; că scris este: a mea este izbânda; eu voiu răsplătì, zice Domnul. A 2 Lege 32, 35 Evr. 10, 30
  20. Drept aceea de flămânzește vrăjmașul tău, dă’i lui pâine; de însetează, adapă’l pre el; că aceasta făcând cărbuni de foc grămădești pre capul lui. Pild. 25, 22 23
  21. Nu te biruì de rău, ci biruește cu binele pre rău.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.