Ediția sinodală, București 1914

Romani 14

Despre cei slabi în credință. Să nu judecăm unul pre altul. Despre pace. Să nu smintim pre fratele.

  1. Și pre cel slab întru credință, primiți’l, nu întru îndoirea gândurilor. Rom. 15, 1 Fapt. 20, 35 1 Cor. 8, 9 Gal. 5, 10
  2. Că unul crede că va mâncà toate, iar cel slab legumi mănâncă.
  3. Cel ce mănâncă pre cel ce nu mănâncă să nu’l defăimeze, și cel ce nu mănâncă pre cel ce mănâncă să nu’l osândiască; că Dumnezeu l-au primit pre dânsul. Col. 2, 16
  4. Tu cine ești care judeci pre sluga streină? Domnului său stă sau cade. Și va stà, că puternic este Dumnezeu a’l pune pre dânsul să steà. Rom. 2, 1 Mat. 7, 1 Iac. 4, 12
  5. Unul judecă zi preste zi, iar altul judecă în toate zilele. Fiecare întru a sa minte să se adevereze. Gal. 4, 10
  6. Cel ce socotește ziua, Domnului o socotește; și cel ce nu socotește ziua, Domnului nu o socotește. Și cel ce mănâncă, Domnului mănâncă, că mulțămește lui Dumnezeu; și cel ce nu mănâncă, Domnului nu mănâncă, și mulțămește lui Dumnezeu. A 2 Lege 8, 10 1 Cor. 10, 31
  7. Că nimeni din noi luiș viează, și nimeni luiș moare.
  8. Că de viem, Domnului viem, și de murim, Domnului murim, deci sau de viem sau de murim, ai Domnului suntem.
  9. Că spre aceasta Hristos și au murit și au învieat și au viețuit, ca să stăpânească și pre cei morți și pre cei vii. Fapt. 10, 42 2 Cor. 5, 15
  10. Dar tu, ce judeci pre fratele tău? Sau și tu, ce defăimezi pre fratele tău? Că toți vom stà înaintea judecăței lui Hristos. 2 Cor. 5, 10
  11. Pentrucă scris este: viu sunt eu, zice Domnul, că mie se va plecà tot genunchiul, și toată limba se va mărturisì lui Dumnezeu. Is. 45, 23 Tit. 2, 10
  12. Deci dar fiecare din noi de sine își va dà seama înaintea lui Dumnezeu. Mat. 12, 36 Gal. 6, 5
  13. Deci mai mult să nu judecăm unul pre altul; ci aceasta mai vârtos să judecați, ca să nu puneți împiedicare fratelui sau sminteală. Mat. 18, 7
  14. Știu, și bine adeverit sunt în Hristos Iisus, că nimic nu este spurcat prin sine, fără numai celui ce i se pare a fi cevà spurcat, aceluia este spurcat, Mat. 15, 11
  15. Iar de se mâhnește fratele tău pentru bucate, iată nu umblì după dragoste. Nu pierde cu bucatele tale pre acela, pentru care Hristos au murit. 1 Cor. 8, 11 13
  16. Să nu se huliască dar lucrul vostru cel bun.
  17. Că nu este împărăția lui Dumnezeu mâncare și băutură; ci dreptate și pace și bucurie întru Duhul Sfânt. Luc. 17, 20 1 Cor. 8, 8
  18. Că cel ce întru acestea slujește lui Hristos, bine plăcut este lui Dumnezeu și ales la oameni.
  19. Deci cele ce sunt ale păcei să le urmăm, și cele ce sunt spre zidirea unuia către altul.
  20. Pentru mâncare nu stricà lucrul lui Dumnezeu. Că toate sunt curate; ci rău este omului celui ce prin sminteală mănâncă.
  21. Bine este a nu mâncà carne, nici a beà vin, nici de care fratele tău se poticnește, sau se smintește sau se slăbește. 1 Cor. 8, 13
  22. Tu credință ai? Întru tine însuți să o aibi înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pre sine întru ceea ce alege. 1 Ioan 3, 21
  23. Iar cel ce se îndoiește cu gândul, dacă mănâncă se osândește, pentrucă nu este din credință; și tot ce nu este din credință, păcat este. Tit 1, 15 Evr. 11, 6

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.