Ediția sinodală, București 1914

Galateni 4

Pavel dovedește că îndreptarea omului este din credință.

  1. Iar zic: că în câtă vreme moștenitorul prunc este, nimic nu se osebește de slugă, măcar de este stăpân tuturor.
  2. Ci supt epitropi și iconomi este până la vremea cea rânduită de tatăl său.
  3. Așà și noi, când eram prunci, supt stihiile lumei eram robiți; Gal. 3, 23 Col. 2, 20
  4. Iar când a venit plinirea vremei, au trimes Dumnezeu pre Fiul său, cel născut din femeie, carele s’au făcut supt lege. Efes. 1, 10 Rom. 1, 3 Fac. 49, 10
  5. Ca pre cei de supt lege să’i răscumpere, ca să luăm moștenirea fiească. Gal. 3, 13
  6. Iar căci sunteți fii, au trimes Dumnezeu pre Duhul Fiului său în inimele voastre, care strigă: Avvà, Părinte. Rom. 8, 15
  7. Pentru aceea nu mai ești rob, ci fiu; iar de ești fiu, și moștenitor ești lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. Gal. 3, 29 Rom. 8, 17
  8. Ci atunci necunoscând pre Dumnezeu, slujiați celor ce din fire nu sunt dumnezei;
  9. Iar acum, după ce ați cunoscut pre Dumnezeu, iar mai vârtos după ce v’ați cunoscut de Dumnezeu, cum vă întoarceți iarăș la cele slabe și sărace stihii, cărora iarăș de iznoavă voiți a le slujì?
  10. Zilele păziți, și lunile, și vremile și anii. Rom. 14, 5 Col. 2, 16
  11. Mă tem de voi, ca nu cumvà în zadar să mă fi ostenit la voi. 2 Ioan 8
  12. Fraților, rogu-vă pre voi, fiți precum sunt eu, că și eu am fost precum sunteți voi; cu nimic nu m’ați nedreptățit, 2 Cor. 2, 5
  13. Iar știți că prin slăbiciunea trupului am binevestit vouă întâiu. 1 Cor. 2, 3
  14. Și ispita mea care erà în trupul meu nu o ați defăimat, nici o ați lepădat; ci ca pre un înger al lui Dumnezeu m’ați primit, ca pre Hristos Iisus. Mat. 2, 7
  15. Deci unde este fericirea voastră? Că mărturisesc vouă, că de erà cu putință, ochii voștri scoțându’i, i-ați fi dat mie.
  16. Deci dar au vrăjmaș m’am făcut vouă, grăindu-vă vouă adevărul? Amos. 5, 10
  17. Vă râvnesc ei pre voi, dar nu bine; ci vor să vă osebească pre voi, ca să le urmați lor. Fapt. 20, 3
  18. Iar bine este a urmà pururea în lucru bun, și nu numai când sunt de față la voi.
  19. Feții mei, pre cari iarăș cu durere vă nasc, până ce se va închipuì Hristos întru voi; 1 Cor. 4, 15
  20. Și aș vreà să fiu acum la voi, și să’mi schimb glasul meu; că nu mă pricep de voi.
  21. Spuneți’mi, cei ce voiți să fiți supt lege, legea n’o auziți? Gal. 3, 25
  22. Pentrucă scris este, că Avraam doi feciori a avut, unul din slujnică, iar altul din cea slobodă. Fac. 21, 2
  23. Ci cel din slujnică după trup s’a născut, iar cel din cea slobodă prin făgăduință. Rom. 9, 9
  24. Care au altă înțelegere; că acestea sunt cele două legi: una din muntele Sinai, ce naște spre robie, care este Agar; Rom. 8, 15
  25. Că Agar, muntele Sinai este, în Arabia, și se alătură cu Ierusalimul acest de acum, și slujește cu feciorii săi;
  26. Iar Ierusalimul cel de sus slobod este, care este maică nouă tuturor. Evr. 12, 22 Apoc. 3, 12
  27. Că scris este: veselește-te cea stearpă care nu naști; glăsuește și strigă ceeace n’ai durere; că mai mulți sunt fiii celei pustie, decât ai celeia ce are bărbat. Is. 54, 1
  28. Iar noi, fraților, după Isaac, fii ai făgăduinței suntem. Rom. 9, 7
  29. Ci precum atunci cel ce se născuse după trup gonià pre cel ce se născuse după Duh, așà și acum.
  30. Dar ce zice scriptura? Gonește pre slujnică și pre feciorul ei; că nu va moștenì fiul slujnicei cu fiul celei slobode. Fac. 21, 10 12
  31. Drept aceea, fraților, nu suntem fii ai slujnicei, ci ai celei slobode. Gal. 3, 29

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.