Ediția sinodală, București 1914

Facerea 49

Proorocia și moartea lui Iacov.

i Versetele cu acest semn au o notă despre ce spune originalul. Apasă ca s-o deschizi.

  1. Și a chemat Iacov pre feciorii săi, și le-a zis lor: adunați-vă să vă spui vouă ce vă va întîmpinà pre voi în zilele cele de apoi.
  2. Adunați-vă și mă ascultați pre mine, fiii lui Iacov, ascultați pre Israil, ascultați pre tatăl vostru.
  3. Ruvim cel întâiu născut al meu, tu tăria mea și începutul fiilor mei, cumplit te-ai purtat, cumplit și îndărătnic, sumețitu-te-ai ca apa, să nu fierbi. 29, 32 A 2 Lege 21, 17
  4. Că te-ai suit pre patul tatălui tău, atunci ai spurcat așternutul pre care te-ai suit. 1 Paralip. 5, 1
  5. Simeon și Levì frați cari au plinit nedreptatea voei sale.
  6. În sfatul lor să nu vie sufletul meu, și pre adunarea lor să nu se razeme ficații mei, că întru mânia sa au omorît oameni, și întru pofta sa au tăiat vinele taurului.
    i
    „În sfatul lor să nu intre sufletul meu, cu adunarea lor să nu se unească slava mea.” „Ficații mei” e un loc celebru. Ebraica are kevodi, „slava mea” — dar aceleași consoane dau și kevedi, „ficatul meu”, și Septuaginta a citit ficatul, organul socotit în vechime sediu al simțirii. 1914 traduce greaca întocmai. „Au tăiat vinele taurului” redă corect iqqeru șor — au ologit boii, cruzime fără rost — iar „au plinit nedreptatea voei sale” din versetul 5 ascunde un cuvânt, mecherotehem, pe care nimeni nu-l știe.
    34, 25
  7. Blestemată mânia lor pentrucă este îndărătnică, și iuțimea lor că s’a învârtoșat; împărțì-voi pre ei întru Iacov și voiu risipì pre ei întru Israil.
  8. Iudo, pre tine te vor lăudà frații tăi, mâinile tale preste spatele vrăjmașilor tăi; închinà-se-vor ție fiii tatălui tău. 35, 23
  9. Puiu de leu Iuda, din vlăstare fiul meu te-ai înălțat, culcându-te ai adormit ca un leu și ca un puiu de leu, cine-l va deșteptà pre el. 1 Paralip. 5, 2 Numeri 23, 24 Mat. 2, 6
  10. Nu va lipsì Domn din Iuda și povățuitor din coapsele lui până vor venì cele gătite lui, și acela va fi așteptarea neamurilor.
    i
    „Nu se va depărta sceptrul de la Iuda, nici toiagul de cârmuitor dintre picioarele lui, până va veni Șilo; și a lui va fi ascultarea popoarelor.” Cel mai disputat verset al cărții. Ad ki iavo Șiloh se poate citi „până va veni Șilo” (un nume? cetatea Șilo?), „până va veni la Șilo”, „până va veni cel căruia îi aparține” (cu vocale schimbate, șello) sau „până îi va veni tributul” (șai lo). Septuaginta a citit „cele ce îi sunt păstrate” — de unde „cele gătite lui” — iar iqhat ammim, „ascultarea popoarelor”, a devenit „așteptarea neamurilor”, lectură care a hrănit tot ce s-a spus mesianic despre verset. Niciuna nu e sigură.
  11. Carele va legà la viță mânzul său, și la mlădiță mânzul asinei sale. Spălà-va în vin haina sa, și în sânge de strugur veșmântul său.
  12. Mai frumoși sunt ochii lui decât vinul, și dinții lui mai albi decât laptele.
  13. Zavulon lângă mare va lăcuì, și el la limanul corăbiilor, și se va întinde până la Sidon. Is. Navì 19, 10 16
  14. Isahar binele a poftit odihnindu-se în mijlocul sorților.
  15. Și văzând odihna că este bună și pământul că este gras, și-a supus umărul la muncă a se ostenì, și s’a făcut bărbat lucrător de pământ.
  16. Dan va judecà pre poporul său ca și un neam în Israil.
  17. Și să se facă Dan șarpe în cale, pândind în cărare, mușcând călcâiul calului, și va cădeà călărețul înapoi.
  18. Așteptând mântuirea Domnului.
  19. Gad, ispită îl va ispitì pre el, și el va ispitì pre dânsul la picioare.
  20. Asir, grasă e pâinea lui, și el va da hrană boierilor.
  21. Neftalì rădăcină aleasă crescând întru odraslă frumusețe.
  22. Iosif fiu mărit, fiu înălțat al meu dorit, fiul meu cel mai tânăr, la mine te întoarce.
    i
    Versetul din 1914 nu are legătură cu ebraica, fiindcă Septuaginta n-a înțeles-o. Textul masoretic spune, aproximativ, „Iosif e un pom roditor, pom roditor lângă izvor, ale cărui ramuri trec peste zid” — deși și aici porat e obscur, iar unii citesc „mânz de asin sălbatic”. Greaca a produs „fiul meu cel mai tânăr, la mine te întoarce”, care nu e nicăieri în original. Binecuvântarea lui Iosif (22–26) e, în întregime, pasajul cel mai greu al cărții.
  23. Asupra căruia împreună sfătuindu-se, l-au pârît și l-au pândit domnii săgetătorilor.
  24. Și a sfărâmat cu tărie arcele lor, și au slăbit vinele brațelor mâinilor lor prin mâna puternicului Iacov, de acolo cel ce a întărit pre Israil dela Dumnezeul tatălui tău.
    i
    În ebraică se spune de unde vine puterea lui Iosif: „din mâinile Puternicului lui Iacov, de acolo, de la Păstorul, Piatra lui Israel” — roeh even Israel. „Piatra” ca nume al lui Dumnezeu nu a trecut în greacă, deci nici în 1914, unde avem „cel ce a întărit pre Israil”.
  25. Și au ajutat ție Dumnezeul meu, și te-au binecuvântat cu binecuvântarea cerului de sus și cu binecuvântarea pământului, care are toate pentru binecuvântarea țîțelor și a mitrasului.
  26. Binecuvântarea tatălui tău și a mumei tale, mai mult s’a întărit decât binecuvântarea munților celor întăriți, și decât binecuvântările colinilor celor veșnice, care vor fi pre capul lui Iosif și pre creștetul fraților al cărora povățuitor este.
    i
    Ebraica masoretică are „binecuvântările părinților mei” (horai), Septuaginta „ale munților statornici”, de unde 1914. Mulți cercetători cred că aici greaca păstrează textul mai vechi — harerei ad, „munții din veac”, cum e în Deuteronomul 33, 15 — și că ebraica a pierdut o literă. Rar, dar se întâmplă: uneori Septuaginta e martorul mai bun.
  27. Veniamin, lup răpitor, dimineața va mâncà încă, și spre seară va împărțì mâncarea.
  28. Toți aceștia fiii lui Iacov doisprezece, și acestea a grăit lor tatăl lor, și i-a binecuvântat pre ei, pre fiecare după binecuvântarea sa i-a binecuvântat pre ei.
  29. Și le-a zis lor: eu mă voiu adauge la poporul meu, îngropați-mă cu părinții mei în peștera care este în țarina lui Efron Heteul. 23, 20
  30. În peștera cea îndoită care este împreajma Mamvrei în pământul Hanaan, care peșteră o a cumpărat Avraam dela Efron Heteul, moșie de îngropăciune. 23, 17 25, 9 50, 13
  31. Acolo au îngropat pe Avraam și pe Sarra femeia lui, acolo au îngropat pe Isaac și pe Reveca femeia lui, acolo au îngropat pre Lia. 23, 19 25, 9 35, 27
  32. În moșia țarinei, și a peșterii, care este într’însa dela fiii lui Het.
  33. Și a încetat Iacov a învățà pre feciorii săi, și tinzându-și picioarele sale pre pat a murit, și s’a adaos la poporul său. Fap. Ap. 7, 15

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.