Ediția sinodală, București 1914

Galateni 4

Pavel dovedește că îndreptarea omului este din credință.

  1. Iar zic: că în câtă vreme moștenitorul prunc este, nimic nu se osebește de slugă, măcar de este stăpân tuturor. Λέγω δέ, ἐφ’ ὅσον χρόνον ὁ κληρονόμος νήπιός ἐστιν, οὐδὲν διαφέρει δούλου κύριος πάντων ὤν,
  2. Ci supt epitropi și iconomi este până la vremea cea rânduită de tatăl său. ἀλλὰ ὑπὸ ἐπιτρόπους ἐστὶ καὶ οἰκονόμους ἄχρι τῆς προθεσμίας τοῦ πατρός.
  3. Așà și noi, când eram prunci, supt stihiile lumei eram robiți; οὕτως καὶ ἡμεῖς, ὅτε ἦμεν νήπιοι, ὑπὸ τὰ στοιχεῖα τοῦ κόσμου ⸀ἤμεθα δεδουλωμένοι· Gal. 3, 23 Col. 2, 20
  4. Iar când a venit plinirea vremei, au trimes Dumnezeu pre Fiul său, cel născut din femeie, carele s’au făcut supt lege. ὅτε δὲ ἦλθεν τὸ πλήρωμα τοῦ χρόνου, ἐξαπέστειλεν ὁ θεὸς τὸν υἱὸν αὐτοῦ, γενόμενον ἐκ γυναικός, γενόμενον ὑπὸ νόμον, Efes. 1, 10 Rom. 1, 3 Fac. 49, 10
  5. Ca pre cei de supt lege să’i răscumpere, ca să luăm moștenirea fiească. ἵνα τοὺς ὑπὸ νόμον ἐξαγοράσῃ, ἵνα τὴν υἱοθεσίαν ἀπολάβωμεν. Gal. 3, 13
  6. Iar căci sunteți fii, au trimes Dumnezeu pre Duhul Fiului său în inimele voastre, care strigă: Avvà, Părinte. ὅτι δέ ἐστε υἱοί, ἐξαπέστειλεν ὁ θεὸς τὸ πνεῦμα τοῦ υἱοῦ αὐτοῦ εἰς τὰς καρδίας ⸀ἡμῶν, κρᾶζον· Αββα ὁ πατήρ. Rom. 8, 15
  7. Pentru aceea nu mai ești rob, ci fiu; iar de ești fiu, și moștenitor ești lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. ὥστε οὐκέτι εἶ δοῦλος ἀλλὰ υἱός· εἰ δὲ υἱός, καὶ κληρονόμος ⸂διὰ θεοῦ⸃. Gal. 3, 29 Rom. 8, 17
  8. Ci atunci necunoscând pre Dumnezeu, slujiați celor ce din fire nu sunt dumnezei; Ἀλλὰ τότε μὲν οὐκ εἰδότες θεὸν ἐδουλεύσατε τοῖς ⸂φύσει μὴ⸃ οὖσι θεοῖς·
  9. Iar acum, după ce ați cunoscut pre Dumnezeu, iar mai vârtos după ce v’ați cunoscut de Dumnezeu, cum vă întoarceți iarăș la cele slabe și sărace stihii, cărora iarăș de iznoavă voiți a le slujì? νῦν δὲ γνόντες θεόν, μᾶλλον δὲ γνωσθέντες ὑπὸ θεοῦ, πῶς ἐπιστρέφετε πάλιν ἐπὶ τὰ ἀσθενῆ καὶ πτωχὰ στοιχεῖα, οἷς πάλιν ἄνωθεν ⸀δουλεύειν θέλετε;
  10. Zilele păziți, și lunile, și vremile și anii. ἡμέρας παρατηρεῖσθε καὶ μῆνας καὶ καιροὺς καὶ ἐνιαυτούς. Rom. 14, 5 Col. 2, 16
  11. Mă tem de voi, ca nu cumvà în zadar să mă fi ostenit la voi. φοβοῦμαι ὑμᾶς μή πως εἰκῇ κεκοπίακα εἰς ὑμᾶς. 2 Ioan 8
  12. Fraților, rogu-vă pre voi, fiți precum sunt eu, că și eu am fost precum sunteți voi; cu nimic nu m’ați nedreptățit, Γίνεσθε ὡς ἐγώ, ὅτι κἀγὼ ὡς ὑμεῖς, ἀδελφοί, δέομαι ὑμῶν. οὐδέν με ἠδικήσατε· 2 Cor. 2, 5
  13. Iar știți că prin slăbiciunea trupului am binevestit vouă întâiu. οἴδατε δὲ ὅτι δι’ ἀσθένειαν τῆς σαρκὸς εὐηγγελισάμην ὑμῖν τὸ πρότερον, 1 Cor. 2, 3
  14. Și ispita mea care erà în trupul meu nu o ați defăimat, nici o ați lepădat; ci ca pre un înger al lui Dumnezeu m’ați primit, ca pre Hristos Iisus. καὶ τὸν πειρασμὸν ⸀ὑμῶν ἐν τῇ σαρκί μου οὐκ ἐξουθενήσατε οὐδὲ ἐξεπτύσατε, ἀλλὰ ὡς ἄγγελον θεοῦ ἐδέξασθέ με, ὡς Χριστὸν Ἰησοῦν. Mat. 2, 7
  15. Deci unde este fericirea voastră? Că mărturisesc vouă, că de erà cu putință, ochii voștri scoțându’i, i-ați fi dat mie. ⸀ποῦ ⸀οὖν ὁ μακαρισμὸς ὑμῶν; μαρτυρῶ γὰρ ὑμῖν ὅτι εἰ δυνατὸν τοὺς ὀφθαλμοὺς ὑμῶν ⸀ἐξορύξαντες ἐδώκατέ μοι.
  16. Deci dar au vrăjmaș m’am făcut vouă, grăindu-vă vouă adevărul? ὥστε ἐχθρὸς ὑμῶν γέγονα ἀληθεύων ὑμῖν; Amos. 5, 10
  17. Vă râvnesc ei pre voi, dar nu bine; ci vor să vă osebească pre voi, ca să le urmați lor. ζηλοῦσιν ὑμᾶς οὐ καλῶς, ἀλλὰ ἐκκλεῖσαι ὑμᾶς θέλουσιν, ἵνα αὐτοὺς ζηλοῦτε. Fapt. 20, 3
  18. Iar bine este a urmà pururea în lucru bun, și nu numai când sunt de față la voi. καλὸν ⸀δὲ ζηλοῦσθαι ἐν καλῷ πάντοτε, καὶ μὴ μόνον ἐν τῷ παρεῖναί με πρὸς ὑμᾶς,
  19. Feții mei, pre cari iarăș cu durere vă nasc, până ce se va închipuì Hristos întru voi; ⸀τέκνα μου, οὓς πάλιν ὠδίνω ⸀μέχρις οὗ μορφωθῇ Χριστὸς ἐν ὑμῖν· 1 Cor. 4, 15
  20. Și aș vreà să fiu acum la voi, și să’mi schimb glasul meu; că nu mă pricep de voi. ἤθελον δὲ παρεῖναι πρὸς ὑμᾶς ἄρτι, καὶ ἀλλάξαι τὴν φωνήν μου, ὅτι ἀποροῦμαι ἐν ὑμῖν.
  21. Spuneți’mi, cei ce voiți să fiți supt lege, legea n’o auziți? Λέγετέ μοι, οἱ ὑπὸ νόμον θέλοντες εἶναι, τὸν νόμον οὐκ ἀκούετε; Gal. 3, 25
  22. Pentrucă scris este, că Avraam doi feciori a avut, unul din slujnică, iar altul din cea slobodă. γέγραπται γὰρ ὅτι Ἀβραὰμ δύο υἱοὺς ἔσχεν, ἕνα ἐκ τῆς παιδίσκης καὶ ἕνα ἐκ τῆς ἐλευθέρας· Fac. 21, 2
  23. Ci cel din slujnică după trup s’a născut, iar cel din cea slobodă prin făgăduință. ἀλλ’ ὁ μὲν ἐκ τῆς παιδίσκης κατὰ σάρκα γεγέννηται, ὁ δὲ ἐκ τῆς ἐλευθέρας ⸀δι’ ἐπαγγελίας. Rom. 9, 9
  24. Care au altă înțelegere; că acestea sunt cele două legi: una din muntele Sinai, ce naște spre robie, care este Agar; ἅτινά ἐστιν ἀλληγορούμενα· αὗται γάρ εἰσιν δύο διαθῆκαι, μία μὲν ἀπὸ ὄρους Σινᾶ, εἰς δουλείαν γεννῶσα, ἥτις ἐστὶν Ἁγάρ, Rom. 8, 15
  25. Că Agar, muntele Sinai este, în Arabia, și se alătură cu Ierusalimul acest de acum, și slujește cu feciorii săi; τὸ ⸀δὲ Ἁγὰρ Σινᾶ ὄρος ἐστὶν ἐν τῇ Ἀραβίᾳ, συστοιχεῖ δὲ τῇ νῦν Ἰερουσαλήμ, δουλεύει ⸀γὰρ μετὰ τῶν τέκνων αὐτῆς·
  26. Iar Ierusalimul cel de sus slobod este, care este maică nouă tuturor. ἡ δὲ ἄνω Ἰερουσαλὴμ ἐλευθέρα ἐστίν, ἥτις ἐστὶν ⸀μήτηρ ἡμῶν· Evr. 12, 22 Apoc. 3, 12
  27. Că scris este: veselește-te cea stearpă care nu naști; glăsuește și strigă ceeace n’ai durere; că mai mulți sunt fiii celei pustie, decât ai celeia ce are bărbat. γέγραπται γάρ· Εὐφράνθητι, στεῖρα ἡ οὐ τίκτουσα, ῥῆξον καὶ βόησον, ἡ οὐκ ὠδίνουσα· ὅτι πολλὰ τὰ τέκνα τῆς ἐρήμου μᾶλλον ἢ τῆς ἐχούσης τὸν ἄνδρα. Is. 54, 1
  28. Iar noi, fraților, după Isaac, fii ai făgăduinței suntem. ⸂ὑμεῖς δέ, ἀδελφοί, κατὰ Ἰσαὰκ ἐπαγγελίας τέκνα ἐστέ⸃· Rom. 9, 7
  29. Ci precum atunci cel ce se născuse după trup gonià pre cel ce se născuse după Duh, așà și acum. ἀλλ’ ὥσπερ τότε ὁ κατὰ σάρκα γεννηθεὶς ἐδίωκε τὸν κατὰ πνεῦμα, οὕτως καὶ νῦν.
  30. Dar ce zice scriptura? Gonește pre slujnică și pre feciorul ei; că nu va moștenì fiul slujnicei cu fiul celei slobode. ἀλλὰ τί λέγει ἡ γραφή; Ἔκβαλε τὴν παιδίσκην καὶ τὸν υἱὸν αὐτῆς, οὐ γὰρ μὴ ⸀κληρονομήσει ὁ υἱὸς τῆς παιδίσκης μετὰ τοῦ υἱοῦ τῆς ἐλευθέρας. Fac. 21, 10 12
  31. Drept aceea, fraților, nu suntem fii ai slujnicei, ci ai celei slobode. ⸀διό, ἀδελφοί, οὐκ ἐσμὲν παιδίσκης τέκνα ἀλλὰ τῆς ἐλευθέρας. Gal. 3, 29

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.