Ediția sinodală, București 1914

A doua lege 32

Cântarea lui Moisì.

  1. Ia aminte cerule și voiu grăì, și auză pământul graiuri din gura mea. 4, 26 Isaia 1, 2 Ierem. 2, 12
  2. Să aștepte ca ploaea răspunsul meu, și să se pogoare ca roua cuvintele mele, ca ploaea pe troscot și ca bruma pe iarbă. Mih. 5, 7
  3. Că numele Domnului am chemat, dați slavă Dumnezeului nostru. Ps. 95, 7
  4. Dumnezeu, adevărate sunt lucrurile lui și toate căile lui judecăți; Dumnezeu este credincios și nu este nedreptate întru dânsul, drept și cuvios este Domnul. Ecles. 3, 14 Ps. 144, 18 Daniil 4, 34
  5. Greșit-au, nu sunt ai lui fiii cei cu prihană, neam îndărătnic și răsvrătit.
  6. Au acestea Domnului răsplătiți? Acest popor este nebun și neînțelept. Au nu însuși acesta Părintele tău te-au agonisit pre tine? Și te-au făcut și te-au zidit?
  7. Aduceți-vă aminte de zilele veacului; socotiți anii neamului neamurilor; întreabă pre tatăl tău, și va povestì ție, pre cei bătrâni ai tăi, și-ți vor spune ție.
  8. Când au împărțit cel prea înalt neamurile, cum au semănat pre fiii lui Adam, au pus hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu. Ieremia 27, 4
  9. Și s’au făcut partea Domnului norodul lui Iacov, funia moștenirii sale Israil.
  10. L’au îndestulat pre el în pustie întru sete de ardere în loc fără de apă, încunjuratu-l-au pre el și l-au învățat și l-au păzit, ca lumina ochiului.
  11. Ca un vultur ș’au acoperit cuibul său și spre puii săi au dorit întinzându-și aripile sale i-au primit pre ei și i-au ridicat pe umerii săi. Eșire 19, 4 Isaia 46, 4
  12. Domnul însuși i-au povățuit pre ei, și nu erà cu dânșii dumnezeu strein.
  13. Suitu-i-au pre ei la vârtutea pământului, hrănitu-i-au pre ei cu rodurile țarinelor, supt-au miere din piatră și untdelemn din piatră vârtoasă. Isaia 58, 14 Iov 29, 6
  14. Unt de vaci, și lapte de oi cu grăsimea mieilor și a berbecilor, a fiilor de tauri și de țapi, cu grăsime din măduha grâului și sânge de strugur au băut vin.
  15. Și a mâncat Iacov și s’a săturat și s’a lepădat de cel iubit; îngroșatu-s’a, îngrășatu-s’a, lățitu-s’a și a părăsit pre Dumnezeul cel ce l-au făcut pre el, și s’a depărtat dela Dumnezeu mântuitorul său. Ozie 13, 6
  16. Mâniatu-m’a întru cei streini, întru urâciunile sale m’a amărît.
  17. Jertfit-a dracilor, și nu lui Dumnezeu, dumnezeilor pe carii nu i-au știut; cei noi și decurând au venit, pe carii nu i-au știut părinții lor. 12, 31 Lev. 17, 7 4 Împ. 16. 3 Ps. 105, 37 2 Paralip. 11, 15 1 Cor. 10, 20
  18. Pre Dumnezeu cel ce te-au născut ai părăsit și ai uitat pre Dumnezeu cel ce te hrănește.
  19. Și au văzut Domnul și au râvnit și s’au întărâtat pentru mâniea fiilor lor și a fiicelor. Ps. 77, 11
  20. Și au zis: întoarce-voiu fața mea despre dânșii și voiu arătà ce va fi lor în zilele cele de apoi, că neam îndărătnic este, fii la carii nu este credință întru dânșii.
  21. Ei m’au întărâtat pre mine întru cel ce nu este Dumnezeu, mâniatu-m’au întru idolii săi, și eu voiu întărâtà pre ei întru cel ce nu este neam, întru neamul cel neînțelegător voiu urgisì pre ei. Rom. 10, 19
  22. Că foc s’a aprins din mâniea mea, arde-va până la iadul cel mai de jos, mâncà-va pământul și rodurile lui, arde-va temeliile munților. Ieremia 15, 14
  23. Adunà-voiu la ei rele, și săgețile mele voiu sfârșì întru dânșii.
  24. Topindu-se de foame și de mâncarea pasărilor și gârbovire nevindecată, dinți de hiară voiu trimite asupra lor, cu mâniea celor ce se târăsc pre pământ. Iezechil 14, 21
  25. Din afară va stârpi pre ei sabia, și din cămări frica, tânărul cu fecioara, sugătorul cu bătrânul ce stă lângă el. Lev. 18, 17 20, 14 26, 16 Mih. 6, 13 Mal. 2, 2
  26. Zìs-am, risipì-voiu pre ei și voiu face să înceteze dintru oameni pomenirea lor.
  27. Fără numai pentru mâniea vrăjmașilor, ca să nu-și lungească anii și ca să nu li se puie asupră protivnicii, ca să nu zică: mâna noastră este înaltă, și nu Domnul au făcut acestea toate.
  28. Că neam ce ș’a pierdut sfatul este, și nu este întru dânșii știință. Plâng. 1, 9
  29. N’a gândit să înțeleagă, acestea toate să le ia în vremea cea viitoare. Ieremia 9, 12 Luc. 19, 42
  30. Cum va gonì unul o mie și doi vor mutà zece mii? De nu i-ar fi dat Dumnezeu pre dânșii, și Domnul i-au dat pre ei.
  31. Că nu sunt dumnezeii lor ca Dumnezeul nostru, și vrăjmașii noștri sunt neînțelegători.
  32. Că din viea Sodomului este viea lor și vița lor din Gomora, strugurul lor strugur de fiere, poamă de amărăciune lor.
  33. Mânie de balaur este vinul lor, și mânie de aspidă nevindecată.
  34. Au doar iată nu acestea toate s’au adunat la mine și s’au pecetluit în comorile mele?
  35. În ziua izbândirei voiu răsplătì, în vremea când va rătăcì piciorul lor; că aproape este ziua peirei lor și sunt de față cele gătite vouă. Sirah 28, 1 Rom. 12, 19 Evr. 10, 30 2 Mac. 7, 6
  36. Că va judecà Domnul pre poporul său și spre slugile sale se va umilì, că i-au văzut pre ei slăbănogiți și părăsiți în primejdii și neputincioși.
  37. Și au zis Domnul: unde sunt dumnezeii lor, spre carii au nădăjduit? Ieremia 2, 28
  38. Cărora grăsimea jertfelor lor mâncați și beți vinul pomenelor lor? Scoală-se și vă ajute vouă și să se facă vouă acoperitori.
  39. Vedeți, vedeți, că eu sunt și nu este Dumnezeu afară de mine; eu voiu ucide și voiu face viu, bate-voiu și eu voiu vindecà; și nu este cine să scoață din mâinile mele. 1 Împ. 2, 6 Isaia 45, 5 Tobie 13, 2 Înțelep. 16, 13 Iov. 10, 7
  40. Că voiu ridicà la cer mâna mea și mă voiu jurà pe dreapta mea, și voiu zice: viu sunt eu în veac.
  41. Că voiu ascuțì ca fulgerul sabia mea, și va luà judecată mâna mea, și voiu răsplătì pedeapsă vrăjmașilor, și celor ce mă urăsc pre mine, voiu răsplătì.
  42. Îmbătà-voiu săgețile mele de sânge, și sabia mea va mâncà carne, din sângele celor răniți și din robime, din capetele boierilor neamurilor.
  43. Veseliți-vă ceruri împreună cu el, și să se închine lui toți îngerii lui Dumnezeu. Veseliți-vă neamuri cu poporul lui, și să se întărească lui toți fiii lui Dumnezeu, că sângelui fiilor săi face izbândă; și va izbândì și va răsplătì pedeapsă vrăjmașilor și celor ce urăsc pre el; și va curățì Domnul pământul norodului său. 2 Mac. 7, 6 Rom. 15, 10
  44. Și a scris Moisì cântarea aceasta în ziua aceea și a învățat pre fiii lui Israil.
  45. Și a venit Moisì și a grăit toate cuvintele legii aceștia înaintea a tot poporul, el și Isus fiul lui Navì. Și a încetat Moisì a grăi cuvintele acestea la tot Israilul.
  46. Și a zis către ei: luați aminte cu inima voastră la toate cuvintele acestea, care le mărturisesc eu vouă astăzi; ca să porunciți fiilor voștri, să păzească și să facă toate cuvintele legii aceștia.
  47. Că nu este acesta cuvânt deșert vouă, că el este vieața voastră, și pentru cuvântul acesta veți îndelungà zilele voastre pre pământul, la care treceți Iordanul să-l moșteniți.
  48. Și au grăit Domnul către Moisì în ziua aceea, zicând:
  49. Sue-te în muntele Avarin, acesta este muntele Navav, care este în pământul Moav de către fața Ierihonului și vezi pământul Hanaan, care-l dau eu fiilor lui Israil moștenire. Num. 27, 12
  50. Și mori acolo în muntele, în care te sui, și te adaoge la poporul tău, în ce chip a murit Aaron fratele tău în muntele Or, și s’a adaos la poporul său. Num. 20, 25 33, 38
  51. Pentrucă n’ați ascultat cuvântul meu întru fiii lui Israil la apa pricirii, la Kadis în pustiul Sin, pentrucă nu m’ați sfințit pre mine întru fiii lui Israil. Num. 20, 12 27, 14
  52. Că vei vedeà pământul în față; iar acolo nu vei intrà.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.