Moartea și Învierea lui Hristos. Învierea cea deobște.
- Și arăt vouă, fraților, evanghelia care am binevestit vouă, care ați și primit întru care și stați. Gal. 1, 11
- Prin care vă și mântuiți, de o țineți cum o am binevestit vouă, fără numai de nu în zadar ați crezut. 1 Cor. 1, 21
- Că am dat vouă întâiu care am și luat, cum că Hristos au murit pentru păcatele noastre după scripturi; Is. 53, 8
- Și cum că s’au îngropat și cum că au înviat a treia zi după scripturi; Ps. 15, 10
- Și cum că s’au arătat lui Chifa apoi celor unsprezece; Luc. 24, 34 Marcu 16, 14
- După aceea s’au arătat la mai mulți decât cinci sute de frați de o dată; din cari cei mai mulți sunt până acum, iar unii au și adormit.
- După aceea s’au arătat lui Iacov apoi apostolilor tuturor.
- Iar mai pre urmă decât toți, ca unui născut fără de vreme, s’au arătat și mie. Fapt. 9, 4
- Că eu sunt mai micul apostolilor, care nu sunt vrednic a mă chemà apostol, pentrucă am gonit biserica lui Dumnezeu. Efes. 3, 8
- Iar cu darul lui Dumnezeu sunt ce sunt; și darul lui care este întru mine n’a fost în zadarnic; ci mai mult decât toți aceia m’am ostenit, însă nu eu, ci darul lui Dumnezeu care este cu mine.
- Deci ori eu ori aceia, așà propoveduim, și așà ați crezut.
- Iar de vreme ce Hristos se propoveduește că s’au sculat din morți, cum zic unii între voi că înviere morților nu este?
- Și de nu este înviere morților, nici Hristos dar n’au înviat.
- Iar dacă n’au înviat Hristos, înzadarnică dar este propoveduirea noastră, înzadarnică dar este și credința voastră.
- Ne aflăm încă și martori mincinoși ai lui Dumnezeu; că am fi mărturisit împrotiva lui Dumnezeu că au înviat pre Hristos, pre care nu l-au înviat, dacă morții nu se vor sculà.
- Că de nu se vor sculà morții nici Hristos nu s’au sculat;
- Iar dacă Hristos nu s’au sculat, înzadarnică este credința voastră, încă sunteți în păcatele voastre.
- Încă și cei ce au adormit întru Hristos, au pierit. Daniil 12, 2
- Și de nădăjduim întru Hristos numai în vieața aceasta, mai ticăloși decât toți oamenii suntem.
- Iar acum Hristos s’au sculat din morți; începătură celor adormiți s’au făcut. Col. 1, 8
- Că de vreme ce prin om s’a făcut moartea, prin om și învierea morților. Rom. 5, 12
- Că precum întru Adam toți mor, așà întru Hristos toți vor învià.
- Și fiecare întru a sa rânduială; începătura Hristos; după aceea cei ce sunt ai lui Hristos întru venirea lui.
- Apoi sfârșitul când va dà împărăția lui Dumnezeu și Tatălui, când va stricà toată domnia și toată stăpânirea și puterea.
- Pentrucă se cade lui a împărățì, până ce va pune pre toți vrăjmașii supt picioarele sale. Ps. 109, 2 Mat. 22, 44 Evr. 10, 13
- Vrăjmașul cel mai de pre urmă ce se surpă, moartea este.
- Pentrucă toate le-au supus supt picioarele lui. Iar când zice că toate sunt supuse lui, arătat este, că afară de cela ce i-au supus lui toate. Ps. 8, 7 Efes. 1, 22 Evr. 2, 8
- Iar dacă se vor supune lui toate, atunci și însuș Fiul se va supune celui ce au supus lui toate, ca să fie Dumnezeu toate întru toate.
- Că ce vor face cei ce se botează pentru cei morți, dacă nu se vor sculà morții nicidecum? Drept ce se și botează pentru cei morți?
- Pentruce dar și noi ne primejduim în tot ceasul? Rom. 8, 36
- În toate zilele mor, pentru lauda voastră care am întru Hristos Iisus Domnul nostru. 1 Tes. 2, 11 2 Cor. 4, 10
- De m’am și luptat ca un om cu hiarele în Efes, ce folos îmi este dacă morții nu se vor sculà? Să mâncăm și să bem, că mâine vom murì. Is. 22, 13 56, 12
- Nu vă înșelați: strică pre obiceiurile cele bune vorbele cele rele. Efes. 5, 6
- Treziți-vă cu dreptate și nu greșiți; că unii au necunoștința lui Dumnezeu, spre rușinare vouă grăiesc. 1 Cor. 6, 5 Rom. 13, 11
- Ci va zice cinevà: cum se vor sculà morții? Și cu ce trup vor venì? Ezech. 37, 3
- Nebune, tu ce sameni nu înviază, de nu va murì; Ioan 12, 24
- Și ce sameni, nu trupul care va să se facă sameni, ci numai grăunțul gol, de se întâmplă de grâu, sau de altcevà din celelalte;
- Iar Dumnezeu îi dă lui trup precum voiește și fiecărei sămânțe trupul ei. Fac. 1, 11
- Nu tot trupul este acelaș trup, ci altul este trupul oamenilor și altul trupul dobitoacelor și altul al peștilor și altul al pasărilor.
- Și sunt trupuri cerești și trupuri pământești; ci alta este slava celor cerești și alta a celor pământești.
- Alta este slava soarelui și alta slava lunei și alta a stelelor, că stea de stea se osebește în slavă.
- Așà și învierea morților. Seamănă-se întru stricăciune; sculà-se-va întru nestricăciune.
- Seamănă-se întru necinste; sculà-se-va întru slavă; seamănă-se întru slăbiciune; sculà-se-va întru putere; Filip. 3, 20
- Seamănă-se trup sufletesc; sculà-se-va trup duhovnicesc. Este trup sufletesc, este și trup duhovnicesc.
- Că așà și scris este: făcutu-s’a omul cel dintâiu Adam în suflet viu; iar Adam cel de pre urmă în duh de vieață făcător. Fac. 2, 7
- Ci nu este întâiu cel duhovnicesc, ci cel sufletesc; apoi cel duhovnicesc.
- Omul cel dintâiu este din pământ, pământesc; omul cel de al doilea, Domnul din cer.
- În ce chip este cel pământesc, așà și cei pământești; și în ce chip este cel ceresc, așà și cei cerești.
- Și precum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc.
- Iar aceasta zic, fraților, că trup și sânge împărăția lui Dumnezeu să moștenească nu pot; nici stricăciunea pre nestricăciune va moștenì. Mat. 16, 17 Ioan 1, 13
- Iată, taină vouă zic: că nu toți vom adormì, iar toți ne vom schimbà, 1 Tes. 4, 15
- Într’o cirtă, întru clipeala ochiului, întru trâmbița cea de apoi; pentrucă va trâmbițà, și morții se vor sculà nestricați, și noi ne vom schimbà. Mat. 24, 31 1 Tes. 4, 16
- Că se cade stricăciosul acesta să se îmbrace întru nestricăciune, și muritorul acesta să se îmbrace întru nemurire. 2 Cor. 5, 4
- Iar când se va îmbrăcà stricăciosul acesta întru nestricăciune, și muritorul acesta se va îmbrăcà întru nemurire, atunci va fi cuvântul cel ce este scris: înghițitu-s’a moartea întru biruință.
- Unde îți este moarte, boldul tău? Unde îți este iadule, biruința ta? Is. 25, 8
- Iar boldul morței, păcatul este; iar puterea păcatului, este legea. Rom. 7, 13 Osie 13, 14
- Iar lui Dumnezeu mulțămită, care ne-au dat nouă biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos. 1 Ioan 5, 4
- Drept aceea, iubiții mei frați, fiți tari, neclătiți, sporind întru lucrul Domnului pururea, știind că și osteneala voastră nu este deșartă întru Domnul. Col. 1, 23 2 Paral. 15, 7
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.