Întrebuințarea darului limbilor și a prorociei. Femeea să tacă în biserică.
- Urmați dragostea, și râvniți cele duhovnicești; iar mai vârtos ca să prorociți. 1 Cor. 12, 10 31
- Că cel ce grăește în limbă, nu grăește oamenilor, ci lui Dumnezeu; că nimeni nu’l aude; iar cu duhul grăește taine.
- Iar cel ce prorocește oamenilor, grăește spre zidire și îndemnare și mângâere.
- Cel ce grăește în limbă pre sine singur se zidește; iar cel ce prorocește, biserica zidește.
- Și voesc ca voi toți să grăiți în limbi, iar mai vârtos să prorociți; că mai mare este cel ce prorocește, decât cel ce grăește în limbi, fără numai de va tălmăcì, ca biserica zidire să ià. Num. 11, 29
- Iar acum, fraților, de voiu venì la voi grăind în limbi, ce voiu folosì vouă, de nu voiu grăì vouă sau întru descoperire, sau întru cunoștință, sau întru prorocie, sau întru învățătură? 1 Cor. 12, 8
- Că precum cele neînsuflețite ce dau glas, ori fluer, ori alăuta, de nu vor dà osebire în viersuri, cum se va cunoaște glasul fluerului sau zicerea alăutei?
- Că trâmbița de va dà glas fără de semn, cine se va gătì la răsboiu? Num. 10, 9
- Așà și voi, prin limbă de nu veți dà cuvânt cu bună înțelegere, cum se va cunoaște ceeace se va grăì? Că veți fi grăind în văzduh.
- Atâtea de multe precum se întâmplă, sunt în lume, felurile glasurilor, și nici unul dintr’însele este fără de glas.
- Deci de nu voiu ștì puterea glasului, voiu fi celui ce grăește varvar, și cel ce grăește va fi mie varvar.
- Așà și voi, de vreme ce sunteți râvnitori duhurilor, spre zidirea bisericei să căutați ca să prisosiți.
- Pentru aceea cel ce grăește în limbi să se roage, ca să și tălmăcească. 1 Cor. 12, 10
- Pentrucă de mă voiu rugà cu limba, duhul meu se roagă; iar mintea mea fără de roadă este.
- Ce dar este? Rugà-mă-voiu cu duhul, rugà-mă-voiu și cu mintea; cântà-voiu cu duhul, cântà-voiu și cu mintea. Efes. 5, 12
- Pentrucă de vei binecuvântà cu duhul, cel ce împlinește locul celui prost, cum va zice, amin, după mulțămirea ia, de vreme ce nu știe ce zici?
- Că tu bine mulțămești, dar celălalt nu se zidește.
- Mulțămesc Dumnezeului meu, că mai mult decât voi toți grăesc în limbi;
- Ci în biserică voiesc cinci cuvinte a grăì cu mintea mea ca și pre alții să’i învăț, decât zece mii de cuvinte în limbă.
- Fraților, nu fiți prunci cu mintea; ci cu răutatea fiți prunci, iar cu mintea fiți desăvârșit. Efes. 4, 11 Mat. 18, 3
- În lege scris este: că într’alte limbi și cu alte buze voiu grăì norodului acestuia, și nici așà nu mă vor asculta pre mine, zice Domnul. A 2 Lege 28, 49 Is. 28, 11
- Drept aceea, limbile spre semn sunt, nu credincioșilor, ci celor necredincioși, iar prorocia slujește nu necredincioșilor, ci celor ce cred. Rom. 5, 21
- Deci dar de s’ar adunà toată biserica împreună și toți ar grăì în limbi și ar intrà și de cei neînvățați sau necredincioși, au n’ar zice că sunteți nebuni?
- Iar de ar prorocì toți și ar intrà vre un necredincios sau neînvățat, se vădește de toți, se judecă de toți:
- Și așà cele ascunse ale inimei lui arătate se fac, și așà căzând pre față se va închinà lui Dumnezeu, zicând că, cu adevărat Dumnezeu întru voi este. 1 Cor. 11, 18 20 Efes. 4, 12
- Ce este dar, fraților? Când vă adunați, fiecare dintru voi psalm are, învățătură are, limbă are, descoperire are, tâlmăcire are. Toate spre zidire să se facă,
- De grăiește cinevà în limbă, câte doi, sau mai mulți câte trei și pre rând, și unul să tălmăcească;
- Iar de nu va fi tălmăcitor, să tacă în biserică; și numai lui să’și grăiască, și lui Dumnezeu.
- Iar prorocii doi sau trei să grăiască, și ceilalți să judece;
- Iar de se va descoperì cevà altuia ce șade, cel dintâiu să tacă.
- Că puteți câte unul toți a prorocì, ca toți să se învețe și toți să se mângâie.
- Și duhurile prorocilor, prorocilor se supun. 1 Cor. 12, 9
- Că Dumnezeu nu este al turburărei, ci al păcei precum întru toate bisericile sfinților, Rom. 15, 33
- Muierile voastre în biserică să tacă; că nu li s’a dat voie lor să grăiască, ci să fie plecate, precum și legea zice. Fac. 3, 16 1 Tim. 2, 11 Efes. 5, 22 Col. 3, 18 Tit 2, 5
- Iar de voiesc să se învețe cevà, acasă să’și întrebe pre bărbații lor; că rușine este muierilor să grăiască în biserică.
- Au dela voi cuvântul lui Dumnezeu a ieșit? Sau numai la voi a ajuns?
- De i se pare cuivà că este proroc, sau duhovnicesc, să înțeleagă cele ce scriu vouă, că ale Domnului sunt porunci. 1 Ioan 4, 7
- Iar de nu înțelege cinevà, să nu înțeleagă.
- Deci fraților, râvniți a prorocì și a grăì în limbi să nu opriți.
- Toate cu cuviință și după rânduială să se facă. Col. 2, 5
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.