Căderea strămoșilor în păcat. Pedeapsa. Făgăduința Mesiei.
i Versetele cu acest semn au o notă despre ce spune originalul. Apasă ca s-o deschizi.
-
Iară șarpele erà mai înțelept de cât toate hiarele cele de pre pământ, care le-au făcut Domnul Dumnezeu; și a zis șarpele către femee: ce este, că au zis Dumnezeu să nu mâncați din tot pomul Raiului? 2, 17 Apoc. 12, 9 20, 2
i
„Iar șarpele era mai viclean decât toate fiarele câmpului.” Arum înseamnă deopotrivă „înțelept”, „prevăzător” și „viclean” — cuvântul e cu adevărat în cumpănă, și în Pilde e folosit laudativ. Septuaginta a ales fronimotatos, „cel mai chibzuit”, de unde „mai înțelept” în 1914. Dar jocul cu „goi” din versetul dinainte trage spre „viclean”, și așa citesc cele mai multe traduceri din ebraică. - Și a zis femeea către șarpe: din tot pomul care este în Raiu mâncăm.
- Iară din rodul pomului, care este în mijlocul Raiului au zis Dumnezeu: să nu mâncați dintr’însul, nici să vă atingeți de dânsul, ca să nu muriți.
- Și a zis șarpele către femee: nu veți murì cu moarte. 2 Cor. 11, 3 Ioan 8, 44
- Că știe Dumnezeu, că ori în ce zi veți mâncà dintr’însul, se vor deșchide ochii voștri și veți fi ca niște dumnezei cunoscând binele și răul. 3, 22.
- Și a văzut femeea, că bun este pomul la mâncare și plăcut ochilor la vedere, și cum că frumos este a cunoaște; și luând din rodul lui a mâncat și a dat și bărbatului său și a mâncat cu dânsa. Iac. 1, 14 1 Tim. 2, 14
- Și li s’au deșchis ochii amândurora și au cunoscut că erau goli; și au cusut frunze de smochin și ș’au făcut acoperemânturi împrejurul trupului. 2, 25
- Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând prin Raiu după amieazăzi, și s’au ascuns Adam și femeea lui de către fața Domnului Dumnezeu între pomii Raiului.
- Și au strigat Domnul Dumnezeu pre Adam și au zis lui: Adame, unde ești?
- Iar el a zis: glasul tău am auzit umblând prin Raiu și m’am temut, că gol sunt și m’am ascuns.
- Și i-au zis Dumnezeu: cine ți-a spus ție că ești gol? fără numai că ai mâncat din pomul, din carele ți-am poruncit numai dintru acesta să nu mănânci. 2, 16 17
- Și a zis Adam: muerea care mi-ai dat să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mâncat.
- Și au zis Domnul Dumnezeu muerii: de ce ai făcut aceasta? Și a zis muerea: șarpele m’a amăgit și am mâncat.
- Și au zis Domnul Dumnezeu șarpelui: pentrucă ai făcut aceasta, blestemat să fii tu din toate dobitoacele și din toate hiarele pământului; pre pieptul tău și pre pântece te vei târî și pământ vei mâncà în toate zilele vieții tale.
-
Vrăjmășie voiu pune între tine și între femee și între sămânța ta și între sămănța ei; acela va păzì capul tău și tu vei păzì călcâiul lui. 1 Ioan 3, 8
i
„El îți va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.” Locul acesta — numit protoevanghelie, prima vestire — are două deosebiri de greutate. Verbul: ebraica are șuf, „a zdrobi”, „a lovi”, același de amândouă părțile; Septuaginta are terein, „a păzi”, „a pândi”, de unde „va păzi” în 1914 — alt verb, altă imagine. Pronumele: ebraicul hu e masculin, „el”, adică sămânța; greaca are tot „el”; dar Vulgata latină are ipsa, „ea”, de unde iconografia apuseană cu Maria călcând șarpele. Ediția 1914 stă cu greaca și cu ebraica în privința pronumelui, și cu greaca împotriva ebraicii în privința verbului. -
Muerii au zis: înmulțind voiu înmulțì necazurile tale și suspinul tău, în dureri vei naște fii și spre bărbatul tău va fi întoarcerea ta; și el te va stăpânì. Efes. 5, 22 Tit 2, 5
i
„Și spre bărbatul tău va fi dorința ta, iar el va stăpâni peste tine.” Ebraica are teșuqah — „dorință”, „năzuință” — cuvânt rar, care mai apare doar de două ori în toată Scriptura. Septuaginta a tradus apostrofe, „întoarcere”, și 1914 o urmează. Nu e același lucru: dorința e un impuls, întoarcerea e o mișcare. Cuvântul ebraic revine, cu aceeași formă, la 4, 7 — unde păcatul e cel care „dorește” spre Cain — și perechea celor două locuri se pierde dacă se traduce „întoarcere”. - Iară lui Adam au zis: pentru că ai ascultat glasul femeii tale și ai mâncat din pomul, din care ți-am poruncit ție, numai dintru acela să nu mănânci, și ai mâncat dintr’însul, blestemat să fie pământul întru lucrurile tale; întru necazuri vei mâncà dintr’însul în toate zilele vieții tale.
- Spini și pălămidă va răsărì ție, și vei mâncà iarba pământului.
- Întru sudoarea feții tale vei mâncà pâinea ta, până când te vei întoarce în pământ din care ești luat: că pământ ești și în pământ te vei întoarce. 2 Tesal. 3, 10 Sirah 17, 1
-
Și a pus Adam numele femeii sale Eva, adică Vieață, pentrucă ea este mumă tuturor celor vii. Tob. 8, 6
i
„Eva, adică Viață” e explicația Septuagintei, care a tradus numele, nu l-a transcris: Zoe, „Viață”. Ebraica are Chava și joacă pe chai, „viu”: „mama tuturor celor chai”. Numele și cuvântul se înrudesc prin sunet, iar textul face din asta o etimologie. Ediția 1914 păstrează și numele, și tâlcuirea grecească — ceea ce e, de fapt, mai mult decât are oricare dintre cele două surse singură. - Și au făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui îmbrăcăminte de piele și i-au îmbrăcat pre ei.
- Și au zis Dumnezeu: iată Adam s’a făcut ca unul din noi cunoscând binele și răul! Și acum, ca nu cumvà să’și tinză mâna sa și să ia din pomul vieții și să mănânce și să trăească în veci, 3, 5
- L-au scos pre el Domnul Dumnezeu din Raiul desfătării, ca să lucreze pământul din care s’a luat.
- Și au scos Domnul Dumnezeu afară pre Adam și l-au pus pre el în preajma Raiului desfătării; și au pus Heruvimi și sabie de foc învârtitoare, ca să păzească calea pomului vieții.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.