Ediția sinodală, București 1914

Apocalipsis 12

Femeia și balaurul. Goanele bisericei. Răsboiul între sfinții îngeri și puterile cele rele. Căderea balaurului.

  1. Și semn mare s’a văzut în cer; muiere îmbrăcată cu soarele, și luna supt picioarele ei, și pre capul ei cunună din douăsprezece stele; Apoc. 15, 1
  2. Și având în pântece strigà, chinuindu-se și muncindu-se să nască. Mih. 4, 10
  3. Și s’a văzut alt semn în cer; și iată un balaur mare roșu, având capete șapte și coarne zece, și pre capetele lui șapte cununi. Apoc. 13, 1 Eș. 20, 3
  4. Și coada lui trage a treia parte din stelele cerului, și le-a aruncat pre ele pre pământ; și balaurul a stătut înaintea muierei cei ce vreà să nască, ca să’l mănânce când va naște pre fiul ei.
  5. Și a născut fiu parte bărbătească, care va să pască toate neamurile cu toiag de fier; și s’a răpit fiul ei la Dumnezeu și la Scaunul lui. Apoc. 2, 12 19, 15 Ps. 2, 9
  6. Și muierea a fugit în pustie, unde are loc gătit dela Dumnezeu, ca acolo să o hrănească pre ea zile o mie două sute șasezeci. Dan. 12, 11 Mat. 2, 13
  7. Și s’a făcut răsboiu în cer; Mihail și îngerii lui au dat răsboiu cu balaurul; și balaurul a dat răsboiu și îngerii lui, Dan. 10, 13 12, 1
  8. Și nu au biruit; nici loc s’a aflat lor mai mult în cer.
  9. Și s’a aruncat balaurul cel mare, șarpele cel vechiu, care se chiamă diavolul și satana, cel ce înșală toată lumea; s’a aruncat pre pământ, și îngerii lui cu el s’au aruncat. Apoc. 20, 2 Lucà 10, 18 Ioan 12, 31 Fac. 3, 1
  10. Și am auzit glas mare în cer, zicând: acum s’a făcut mântuirea și puterea și Împărățiea Dumnezeului nostru, și puterea Hristosului lui; că s’a aruncat pârâtorul fraților noștri, cel ce pârà pre ei înaintea Dumnezeului nostru ziua și noaptea. Apoc. 11, 15 19, 1
  11. Și ei l-au biruit pre el pentru sângele Mielului și pentru cuvântul mărturiei lor; și nu și-au iubit sufletele lor până la moarte; Rom. 8, 37 16, 20
  12. Pentru aceasta, bucurați-vă cerurile și cei ce lăcuiți într’însele. Vai celor ce lăcuesc pământul și marea! Că s’a pogorît diavolul la voi, având mânie mare, știind că puțină vreme are. Apoc. 18, 2 Ps. 95, 11
  13. Și când a văzut balaurul că s’a aruncat pre pământ, a gonit pre muierea care a născut parte bărbătească. Fac. 3, 15
  14. Și muierii s’au dat două aripi de vultur mare, ca să sboare în pustie la locul său, unde se hrănește acolo vreme și vremi și jumătate de vreme, de către fața șarpelui. Is. 40, 31 Dan. 7, 25
  15. Și a slobozit șarpele după muiere din gura sa apă ca un rîu, ca să o ducă rîul pre ea. Apoc. 17, 15
  16. Și a ajutat pământul muierei, și și-a deschis pământul gura sa, și a înghițit rîul care l-a slobozit balaurul din gura sa.
  17. Și s’a mânieat balaurul pre muiere, și s’a dus să facă răsboiu cu ceilalți din semințiea ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, și au mărturiea lui Iisus Hristos. Apoc. 14, 12 1 Ioan 5, 10

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.