Ediția sinodală, București 1914

Ioan 12

Femeia ce a uns pre Domnul cu mir. Intrarea în Ierusalim. Elinii doresc a vedeà pre Iisus. Glasul din cer.

  1. Deci Iisus, mai înainte de paști cu șase zile, au venit în Vitania, unde erà Lazăr cel ce fusese mort, pre care l-au înviat din morți. Mat. 26, 6 Marcu 14, 3
  2. Și i-au făcut lui acolo cină; și Marta slujià; iar Lazăr erà unul din cei ce ședeau împreună cu dânsul. Ioan 11, 14 43 Luc. 10, 38
  3. Deci Maria luând o litră cu mir de nard de credință, de mult preț, a uns picioarele lui Iisus, și a șters cu părul său picioarele lui, iar casa s’a umplut de mirosul mirului.
  4. Deci a zis unul din ucenicii lui, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care vreà să’l vânză pre el:
  5. Pentruce acest mir nu s’a vândut în trei sute de dinari, și să se fi dat săracilor?
  6. Iar aceasta o a zis, nu că pentru săraci îi erà lui grijă; ci pentru că fur erà, și pungă aveà, și ce se puneà într’însa, purtà.
  7. Și au zis Iisus: lasă-o pre dânsa; spre ziua îngropărei mele l-a păzit pre acesta.
  8. Că pre săraci pururea îi aveți cu voi; iar pre mine nu mă aveți pururea. A doua Leg. 15, 11 Mat. 26, 11
  9. Și a înțeles norod mult din Iudei că acolo este; și au venit nu pentru Iisus numai, ci ca să vază și pre Lazăr, pre care l-au înviat din morți.
  10. Și s’au sfătuit Arhiereii ca și pre Lazăr să’l omoare; Ioan 11, 53
  11. Căci pentru el mulți din Iudei mergeau, și credeau în Iisus.
  12. Iar a doua zi norod mult care venise la praznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim, Mat. 21, 9 Marcu 11, 8 Luc. 19, 29
  13. Au luat stâlpări de finici, și au ieșit întru întâmpinarea lui, și strigau: Osannà! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israil. Ps. 117, 24 25 Mat. 23, 39
  14. Și aflând Iisus un asin, a șezut pre el; precum este scris:
  15. Nu te teme fiica Sionului; iată, Împăratul tău vine la tine, șezând pre mânzul asinei. Zach. 9, 9
  16. Iar pre acestea nu le-au cunoscut ucenicii lui mai înainte; ci după ce s’au proslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau pentru el scrise, și acestea i-au făcut lui.
  17. Deci mărturisià norodul, care erà cu el, când pre Lazăr l-au strigat din mormânt, și l-au sculat pre el din morți. Ioan 11, 43
  18. Pentru aceea l-a și întâmpinat pre el norodul, căci a auzit că el au făcut această minune.
  19. Deci au zis Fariseii între dânșii: vedeți că nimic nu folosiți! Iată lumea merge după dânsul.
  20. Și erau oarecari Elini din cei ce se suiseră să se închine la praznic.
  21. Deci aceștia s’au apropiat de Filip, care erà din Vitsaida Galileei și l-au rugat pre dânsul, grăind: Doamne, voim să vedem pre Iisus.
  22. Venit-a Filip și a spus lui Andrei, și iarăș Andrei și Filip au spus lui Iisus.
  23. Iar Iisus au răspuns lor zicând: a venit ceasul, ca să se proslăvească Fiul Omului.
  24. Amin, amin grăiesc vouă: grăunțul de grâu căzând pre pământ de nu va murì, el singur rămâne, iar de va murì, multă roadă aduce. 1 Cor. 15, 36 37
  25. Cel ce își iubește sufletul său, pierde’l-va pre el, și cela ce își urăște sufletul său în lumea aceasta, în vieața cea veșnică îl va păzì pre el. Mat. 10, 39 Luc. 17, 33
  26. De slujește cinevà mie, mie să’mi urmeze, și unde voiu fi eu, acolo și sluga mea va fi; și de va slujì cinevà mie, îl va cinstì pre el Tatăl meu. Ioan 14, 3
  27. Acum sufletul meu s’a turburat, și ce voiu zice? Părinte, mântuește-mă pre mine de ceasul acesta, ci pentru aceasta am venit la ceasul acesta. Mat. 26, 38 Marcu 14, 34
  28. Părinte, proslăvește numele tău. Deci a venit glas din cer: și l-am proslăvit și iarăș îl voiu proslăvì. Ioan 17, 4
  29. Iar norodul care stà și auzià, ziceà: tunet se făcù; alții ziceau: înger grăì lui.
  30. Răspuns-au lor Iisus și au zis: nu pentru mine s’a făcut glasul acesta, ci pentru voi. Ioan 11, 42
  31. Acum este judecata lumei acesteia; acum stăpânitorul lumei acesteia se va gonì afară. Ioan 16, 11
  32. Și eu, de mă voiu înălțà de pre pământ, pe toți voi trage la mine. Ioan 3, 14
  33. Iar aceasta ziceà, însemnând cu ce moarte vreà să moară.
  34. Răspuns-a lui norodul: noi am auzit din lege, că Hristos petrece în veac și cum tu zici: se cade să se înalțe Fiul Omului? Cine este acesta Fiul Omului? Ps. 109, 4 5
  35. Deci au zis lor Iisus: încă puțină vreme lumina cu voi este. Umblați până când aveți lumina, ca să nu vă cuprinză pre voi întunerecul; că cel ce umblă întru întunerec, nu știe unde merge.
  36. Până când aveți lumina, credeți în lumină, ca fii ai luminei să fiți. Acestea au grăit Iisus, și mergând s’au ascuns de dânșii.
  37. Și atâtea semne făcând el înaintea lor, tot nu credeau într’însul;
  38. Ca să se împlinească cuvântul lui Isaia prorocul, pre care l-a zis: Doamne, cine a crezut auzului nostru? Și brațul Domnului cui s’a descoperit? Is. 53, 1 Rom. 10, 16
  39. Pentru aceasta nu puteau să crează, că iarăș a zis Isaia:
  40. Au orbit ochii lor, și a împietrit inima lor; ca să nu vază cu ochii, nici să înțeleagă cu inima, și să se întoarcă, și să’i vindec pre ei. Is. 6, 9 Lucà 8, 10
  41. Acestea a zis Isaia, când a văzut slava lui, și a grăit pentru dânsul. Is. 6, 1
  42. Însă și din boieri mulți au crezut într’însul; dar pentru Farisei nu’l mărturisiau, ca să nu fie goniți din sinagogă;
  43. Că au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. Ioan 5, 44
  44. Iar Iisus au strigat și au zis: cela ce crede întru mine, nu crede întru mine, ci întru acela ce m’au trimes pre mine. 1 Petr. 1, 21
  45. Și cela ce mă vede pre mine, vede pre cela ce m’au trimes pre mine. Ioan 8, 19
  46. Eu lumină în lume am venit, ca tot cela ce crede întru mine, întru întunerec să nu rămâe. Ioan 1, 9
  47. Și de va auzì cinevà graiurile mele, și nu va crede, eu nu’l judec pre el; că n’am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuesc lumea.
  48. Cela ce se leapădă de mine, și nu primește graiurile mele, are pre cela ce îl judecă pre el: cuvântul care am grăit, acela îl va judecà pre el în ziua cea de apoi.
  49. Că eu dela mine nu am grăit; ci Tatăl cela ce m’au trimes pre mine, acela poruncă mi-au dat, ce voiu zice și ce voiu grăì. Ioan 14, 10
  50. Și știu că porunca lui vieață veșnică este; deci cele ce grăesc eu, precum mi-au zis mie Tatăl, așà grăesc.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.