Căsătoria lui Tovie cu Sara; rugăciunea lor, ospățul nunței și înzestrarea.
- Iar după ce a săvârșit cina, a băgat pre Tovie la ea.
- Și intrând el și-a adus aminte de cuvintele lui Rafail și a luat spuză de tămâeturi și a pus deasupra inima peștelui și ficatul, și a făcut fum, și mirosind dracul mirosul a fugit la cele mai din sus ale Eghipetului, și l-a legat pre el îngerul.
- Iar după ce s’au închis amândoi, s’a sculat Tovie din pat, și a zis: scoală soro și să ne rugăm, ca să se milostivească spre noi Domnul.
- Și a început Tovie a zice: bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri și bine este cuvântat numele tău cel sfânt și slăvit în veci.
- Bine să te cuvinteze cerurile și toate lucrurile tale.
- Tu ai făcut pre Adam și i-ai dat lui ajutor pre Eva întărire pre femeia lui; dintr’aceștiea s’a făcut sămânță oamenilor. Fac. 2, 7
- Tu ai zis: nu este bine să fie omul singur, să’i facem lui ajutor asemenea lui.
- Și acum Doamne! Nu pentru curvie iau eu pre sora mea aceasta, ci întru adevăr.
- Poruncește milostivindu-te spre mine, ca să îmbătrânesc împreună cu ea.
- Și ea a zis cu el: amin. Și au dormit amândoi în noaptea aceea.
- Și sculându-se Raguil s’a dus de a săpat groapă, zicând: au nu și acesta va murì?
- Și viind Raguil la casa sa, a zis Ednii femeii sale: trimite o slujnică să vază oare trăește; iar de nu, să’l îngrop pre el și nimenea să nu știe.
- Și a intrat slujnica, și deschizând ușa i-a aflat pre amândoi dormind.
- Și ieșind a spus lor că trăește, și bine a cuvântat Raguil pre Dumnezeu zicând:
- Bine ești cuvântat Dumnezeule cu toată binecuvântarea curată și sfântă.
- Și bine să te cuvinteze pre tine sfinții tăi, și toate făpturile tale și toți îngerii tăi, și cei aleși ai tăi, bine să te cuvinteze pre tine întru toți vecii.
- Bine ești cuvântat, pentrucă m’ai veselit pre mine și nu s’a făcut mie precum gândeam, ci după mila ta cea multă ai făcut cu noi.
- Bine ești cuvântat, că ai miluit pre amândoi unii născuți.
- Fă cu ei Doamne milă, săvârșește vieața lor cu sănătate, cu veselie și cu milă.
- Și a poruncit slugilor să astupe groapa, și le-a făcut lor nuntă în patrusprezece zile.
- Și a zis Raguil lui, mai ’nainte de a se săvârșì zilele nunței cu jurământ, ca să nu iasă el, până ce se vor plinì patrusprezece zile de nuntă.
- Și atunci luând jumătate dintru averea lui să meargă sănătos la tatăl său; și celelalte când voiu murì eu și femeia mea.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.