Dragostea și bunătățile ei.
- De aș grăì în limbile omenești și îngerești, iar dragoste nu am, făcutu-m’am aramă sunătoare și chimval răsunător.
- Și de aș aveà prorocie, și de aș ștì toate tainele și toată știința; și de aș avea toată credința, cât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Mat. 7, 22 17, 20
- Și de aș împărțì toată avuția mea, și de aș dà trupul meu să’l arză, și dragoste nu am, nici un folos nu’mi este. Mat. 6, 1 Ioan 15, 13 Rom. 12, 8 20 1 Ioan 3, 17
- Dragostea îndelung rabdă, se milostivește; dragostea nu pismuește, dragostea nu se semețește, nu se trufește.
- Nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se întărâtă, nu gândește răul; Filip. 2, 4 21
- Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr;
- Toate le sufere, toate le crede, toate le nădăjduește, toate le rabdă. 1 Cor. 9, 12 Pild. 10, 12 Rom. 15, 1
- Dragostea niciodată nu cade; și ori prorociile de vor lipsì; ori limbile de vor încetà; ori cunoștința de se va stricà.
- Pentrucă din parte cunoaștem, și din parte prorocim.
- Iar când va venì cea desăvârșit, atunci cea din parte se va stricà. Efes. 4, 13
- Când eram prunc, ca un prunc grăiam, ca un prunc cugetam, ca un prunc gândiam; iar dacă m’am făcut bărbat, am lepădat cele pruncești.
- Că vedem acum ca prin oglindă în ghicitură; iar atunci față către față; acum cunosc din parte; iar atunci voiu cunoaște precum și cunoscut sunt.
- Și acum rămâne credința, nădejdea, dragostea, aceste trei; iar mai mare decât acestea este dragostea.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.