Ediția sinodală, București 1914

1 Corinteni 15

Moartea și Învierea lui Hristos. Învierea cea deobște.

  1. Și arăt vouă, fraților, evanghelia care am binevestit vouă, care ați și primit întru care și stați. Γνωρίζω δὲ ὑμῖν, ἀδελφοί, τὸ εὐαγγέλιον ὃ εὐηγγελισάμην ὑμῖν, ὃ καὶ παρελάβετε, ἐν ᾧ καὶ ἑστήκατε, Gal. 1, 11
  2. Prin care vă și mântuiți, de o țineți cum o am binevestit vouă, fără numai de nu în zadar ați crezut. δι’ οὗ καὶ σῴζεσθε, τίνι λόγῳ εὐηγγελισάμην ὑμῖν, εἰ κατέχετε, ἐκτὸς εἰ μὴ εἰκῇ ἐπιστεύσατε. 1 Cor. 1, 21
  3. Că am dat vouă întâiu care am și luat, cum că Hristos au murit pentru păcatele noastre după scripturi; Παρέδωκα γὰρ ὑμῖν ἐν πρώτοις, ὃ καὶ παρέλαβον, ὅτι Χριστὸς ἀπέθανεν ὑπὲρ τῶν ἁμαρτιῶν ἡμῶν κατὰ τὰς γραφάς, Is. 53, 8
  4. Și cum că s’au îngropat și cum că au înviat a treia zi după scripturi; καὶ ὅτι ἐτάφη, καὶ ὅτι ἐγήγερται τῇ ⸂ἡμέρᾳ τῇ τρίτῃ⸃ κατὰ τὰς γραφάς, Ps. 15, 10
  5. Și cum că s’au arătat lui Chifa apoi celor unsprezece; καὶ ὅτι ὤφθη Κηφᾷ, εἶτα τοῖς δώδεκα· Luc. 24, 34 Marcu 16, 14
  6. După aceea s’au arătat la mai mulți decât cinci sute de frați de o dată; din cari cei mai mulți sunt până acum, iar unii au și adormit. ἔπειτα ὤφθη ἐπάνω πεντακοσίοις ἀδελφοῖς ἐφάπαξ, ἐξ ὧν οἱ ⸀πλείονες μένουσιν ἕως ἄρτι, τινὲς ⸀δὲ ἐκοιμήθησαν·
  7. După aceea s’au arătat lui Iacov apoi apostolilor tuturor. ἔπειτα ὤφθη Ἰακώβῳ, εἶτα τοῖς ἀποστόλοις πᾶσιν·
  8. Iar mai pre urmă decât toți, ca unui născut fără de vreme, s’au arătat și mie. ἔσχατον δὲ πάντων ὡσπερεὶ τῷ ἐκτρώματι ὤφθη κἀμοί. Fapt. 9, 4
  9. Că eu sunt mai micul apostolilor, care nu sunt vrednic a mă chemà apostol, pentrucă am gonit biserica lui Dumnezeu. ἐγὼ γάρ εἰμι ὁ ἐλάχιστος τῶν ἀποστόλων, ὃς οὐκ εἰμὶ ἱκανὸς καλεῖσθαι ἀπόστολος, διότι ἐδίωξα τὴν ἐκκλησίαν τοῦ θεοῦ· Efes. 3, 8
  10. Iar cu darul lui Dumnezeu sunt ce sunt; și darul lui care este întru mine n’a fost în zadarnic; ci mai mult decât toți aceia m’am ostenit, însă nu eu, ci darul lui Dumnezeu care este cu mine. χάριτι δὲ θεοῦ εἰμι ὅ εἰμι, καὶ ἡ χάρις αὐτοῦ ἡ εἰς ἐμὲ οὐ κενὴ ἐγενήθη, ἀλλὰ περισσότερον αὐτῶν πάντων ἐκοπίασα, οὐκ ἐγὼ δὲ ἀλλὰ ἡ χάρις τοῦ θεοῦ ⸀ἡ σὺν ἐμοί.
  11. Deci ori eu ori aceia, așà propoveduim, și așà ați crezut. εἴτε οὖν ἐγὼ εἴτε ἐκεῖνοι, οὕτως κηρύσσομεν καὶ οὕτως ἐπιστεύσατε.
  12. Iar de vreme ce Hristos se propoveduește că s’au sculat din morți, cum zic unii între voi că înviere morților nu este? Εἰ δὲ Χριστὸς κηρύσσεται ὅτι ἐκ νεκρῶν ἐγήγερται, πῶς λέγουσιν ⸂ἐν ὑμῖν τινες⸃ ὅτι ἀνάστασις νεκρῶν οὐκ ἔστιν;
  13. Și de nu este înviere morților, nici Hristos dar n’au înviat. εἰ δὲ ἀνάστασις νεκρῶν οὐκ ἔστιν, οὐδὲ Χριστὸς ἐγήγερται·
  14. Iar dacă n’au înviat Hristos, înzadarnică dar este propoveduirea noastră, înzadarnică dar este și credința voastră. εἰ δὲ Χριστὸς οὐκ ἐγήγερται, κενὸν ⸀ἄρα τὸ κήρυγμα ἡμῶν, ⸀κενὴ καὶ ἡ πίστις ⸀ὑμῶν,
  15. Ne aflăm încă și martori mincinoși ai lui Dumnezeu; că am fi mărturisit împrotiva lui Dumnezeu că au înviat pre Hristos, pre care nu l-au înviat, dacă morții nu se vor sculà. εὑρισκόμεθα δὲ καὶ ψευδομάρτυρες τοῦ θεοῦ, ὅτι ἐμαρτυρήσαμεν κατὰ τοῦ θεοῦ ὅτι ἤγειρεν τὸν Χριστόν, ὃν οὐκ ἤγειρεν εἴπερ ἄρα νεκροὶ οὐκ ἐγείρονται.
  16. Că de nu se vor sculà morții nici Hristos nu s’au sculat; εἰ γὰρ νεκροὶ οὐκ ἐγείρονται, οὐδὲ Χριστὸς ἐγήγερται·
  17. Iar dacă Hristos nu s’au sculat, înzadarnică este credința voastră, încă sunteți în păcatele voastre. εἰ δὲ Χριστὸς οὐκ ἐγήγερται, ματαία ἡ πίστις ⸀ὑμῶν, ἔτι ἐστὲ ἐν ταῖς ἁμαρτίαις ὑμῶν.
  18. Încă și cei ce au adormit întru Hristos, au pierit. ἄρα καὶ οἱ κοιμηθέντες ἐν Χριστῷ ἀπώλοντο. Daniil 12, 2
  19. Și de nădăjduim întru Hristos numai în vieața aceasta, mai ticăloși decât toți oamenii suntem. εἰ ἐν τῇ ζωῇ ταύτῃ ⸂ἐν Χριστῷ ἠλπικότες ἐσμὲν⸃ μόνον, ἐλεεινότεροι πάντων ἀνθρώπων ἐσμέν.
  20. Iar acum Hristos s’au sculat din morți; începătură celor adormiți s’au făcut. Νυνὶ δὲ Χριστὸς ἐγήγερται ἐκ νεκρῶν, ἀπαρχὴ τῶν ⸀κεκοιμημένων. Col. 1, 8
  21. Că de vreme ce prin om s’a făcut moartea, prin om și învierea morților. ἐπειδὴ γὰρ δι’ ἀνθρώπου ⸀θάνατος, καὶ δι’ ἀνθρώπου ἀνάστασις νεκρῶν· Rom. 5, 12
  22. Că precum întru Adam toți mor, așà întru Hristos toți vor învià. ὥσπερ γὰρ ἐν τῷ Ἀδὰμ πάντες ἀποθνῄσκουσιν, οὕτως καὶ ἐν τῷ Χριστῷ πάντες ζῳοποιηθήσονται.
  23. Și fiecare întru a sa rânduială; începătura Hristos; după aceea cei ce sunt ai lui Hristos întru venirea lui. ἕκαστος δὲ ἐν τῷ ἰδίῳ τάγματι· ἀπαρχὴ Χριστός, ἔπειτα οἱ τοῦ Χριστοῦ ἐν τῇ παρουσίᾳ αὐτοῦ·
  24. Apoi sfârșitul când va dà împărăția lui Dumnezeu și Tatălui, când va stricà toată domnia și toată stăpânirea și puterea. εἶτα τὸ τέλος, ὅταν ⸀παραδιδῷ τὴν βασιλείαν τῷ θεῷ καὶ πατρί, ὅταν καταργήσῃ πᾶσαν ἀρχὴν καὶ πᾶσαν ἐξουσίαν καὶ δύναμιν,
  25. Pentrucă se cade lui a împărățì, până ce va pune pre toți vrăjmașii supt picioarele sale. δεῖ γὰρ αὐτὸν βασιλεύειν ἄχρι ⸀οὗ θῇ πάντας τοὺς ἐχθροὺς ὑπὸ τοὺς πόδας αὐτοῦ. Ps. 109, 2 Mat. 22, 44 Evr. 10, 13
  26. Vrăjmașul cel mai de pre urmă ce se surpă, moartea este. ἔσχατος ἐχθρὸς καταργεῖται ὁ θάνατος,
  27. Pentrucă toate le-au supus supt picioarele lui. Iar când zice că toate sunt supuse lui, arătat este, că afară de cela ce i-au supus lui toate. πάντα γὰρ ὑπέταξεν ὑπὸ τοὺς πόδας αὐτοῦ. ὅταν δὲ εἴπῃ ὅτι πάντα ὑποτέτακται, δῆλον ὅτι ἐκτὸς τοῦ ὑποτάξαντος αὐτῷ τὰ πάντα. Ps. 8, 7 Efes. 1, 22 Evr. 2, 8
  28. Iar dacă se vor supune lui toate, atunci și însuș Fiul se va supune celui ce au supus lui toate, ca să fie Dumnezeu toate întru toate. ὅταν δὲ ὑποταγῇ αὐτῷ τὰ πάντα, ⸀τότε αὐτὸς ὁ υἱὸς ὑποταγήσεται τῷ ὑποτάξαντι αὐτῷ τὰ πάντα, ἵνα ᾖ ὁ θεὸς ⸀πάντα ἐν πᾶσιν.
  29. Că ce vor face cei ce se botează pentru cei morți, dacă nu se vor sculà morții nicidecum? Drept ce se și botează pentru cei morți? Ἐπεὶ τί ποιήσουσιν οἱ βαπτιζόμενοι ὑπὲρ τῶν νεκρῶν; εἰ ὅλως νεκροὶ οὐκ ἐγείρονται, τί καὶ βαπτίζονται ὑπὲρ ⸀αὐτῶν;
  30. Pentruce dar și noi ne primejduim în tot ceasul? τί καὶ ἡμεῖς κινδυνεύομεν πᾶσαν ὥραν; Rom. 8, 36
  31. În toate zilele mor, pentru lauda voastră care am întru Hristos Iisus Domnul nostru. καθ’ ἡμέραν ἀποθνῄσκω, νὴ τὴν ὑμετέραν ⸀καύχησιν, ἣν ἔχω ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ τῷ κυρίῳ ἡμῶν. 1 Tes. 2, 11 2 Cor. 4, 10
  32. De m’am și luptat ca un om cu hiarele în Efes, ce folos îmi este dacă morții nu se vor sculà? Să mâncăm și să bem, că mâine vom murì. εἰ κατὰ ἄνθρωπον ἐθηριομάχησα ἐν Ἐφέσῳ, τί μοι τὸ ὄφελος; εἰ νεκροὶ οὐκ ἐγείρονται, Φάγωμεν καὶ πίωμεν, αὔριον γὰρ ἀποθνῄσκομεν. Is. 22, 13 56, 12
  33. Nu vă înșelați: strică pre obiceiurile cele bune vorbele cele rele. μὴ πλανᾶσθε· φθείρουσιν ἤθη χρηστὰ ὁμιλίαι κακαί. Efes. 5, 6
  34. Treziți-vă cu dreptate și nu greșiți; că unii au necunoștința lui Dumnezeu, spre rușinare vouă grăiesc. ἐκνήψατε δικαίως καὶ μὴ ἁμαρτάνετε, ἀγνωσίαν γὰρ θεοῦ τινες ἔχουσιν· πρὸς ἐντροπὴν ὑμῖν ⸀λαλῶ. 1 Cor. 6, 5 Rom. 13, 11
  35. Ci va zice cinevà: cum se vor sculà morții? Și cu ce trup vor venì? Ἀλλὰ ἐρεῖ τις· Πῶς ἐγείρονται οἱ νεκροί, ποίῳ δὲ σώματι ἔρχονται; Ezech. 37, 3
  36. Nebune, tu ce sameni nu înviază, de nu va murì; ⸀ἄφρων, σὺ ὃ σπείρεις, οὐ ζῳοποιεῖται ἐὰν μὴ ἀποθάνῃ· Ioan 12, 24
  37. Și ce sameni, nu trupul care va să se facă sameni, ci numai grăunțul gol, de se întâmplă de grâu, sau de altcevà din celelalte; καὶ ὃ σπείρεις, οὐ τὸ σῶμα τὸ γενησόμενον σπείρεις ἀλλὰ γυμνὸν κόκκον εἰ τύχοι σίτου ἤ τινος τῶν λοιπῶν·
  38. Iar Dumnezeu îi dă lui trup precum voiește și fiecărei sămânțe trupul ei. ὁ δὲ θεὸς ⸂δίδωσιν αὐτῷ⸃ σῶμα καθὼς ἠθέλησεν, καὶ ἑκάστῳ τῶν σπερμάτων ⸀ἴδιον σῶμα. Fac. 1, 11
  39. Nu tot trupul este acelaș trup, ci altul este trupul oamenilor și altul trupul dobitoacelor și altul al peștilor și altul al pasărilor. οὐ πᾶσα σὰρξ ἡ αὐτὴ σάρξ, ἀλλὰ ἄλλη μὲν ἀνθρώπων, ἄλλη δὲ σὰρξ κτηνῶν, ἄλλη δὲ ⸂σὰρξ πτηνῶν⸃, ἄλλη δὲ ⸀ἰχθύων.
  40. Și sunt trupuri cerești și trupuri pământești; ci alta este slava celor cerești și alta a celor pământești. καὶ σώματα ἐπουράνια, καὶ σώματα ἐπίγεια· ἀλλὰ ἑτέρα μὲν ἡ τῶν ἐπουρανίων δόξα, ἑτέρα δὲ ἡ τῶν ἐπιγείων.
  41. Alta este slava soarelui și alta slava lunei și alta a stelelor, că stea de stea se osebește în slavă. ἄλλη δόξα ἡλίου, καὶ ἄλλη δόξα σελήνης, καὶ ἄλλη δόξα ἀστέρων, ἀστὴρ γὰρ ἀστέρος διαφέρει ἐν δόξῃ.
  42. Așà și învierea morților. Seamănă-se întru stricăciune; sculà-se-va întru nestricăciune. Οὕτως καὶ ἡ ἀνάστασις τῶν νεκρῶν. σπείρεται ἐν φθορᾷ, ἐγείρεται ἐν ἀφθαρσίᾳ·
  43. Seamănă-se întru necinste; sculà-se-va întru slavă; seamănă-se întru slăbiciune; sculà-se-va întru putere; σπείρεται ἐν ἀτιμίᾳ, ἐγείρεται ἐν δόξῃ· σπείρεται ἐν ἀσθενείᾳ, ἐγείρεται ἐν δυνάμει· Filip. 3, 20
  44. Seamănă-se trup sufletesc; sculà-se-va trup duhovnicesc. Este trup sufletesc, este și trup duhovnicesc. σπείρεται σῶμα ψυχικόν, ἐγείρεται σῶμα πνευματικόν. ⸀Εἰ ἔστιν σῶμα ψυχικόν, ⸂ἔστιν καὶ⸃ πνευματικόν.
  45. Că așà și scris este: făcutu-s’a omul cel dintâiu Adam în suflet viu; iar Adam cel de pre urmă în duh de vieață făcător. οὕτως καὶ γέγραπται· Ἐγένετο ὁ πρῶτος ἄνθρωπος Ἀδὰμ εἰς ψυχὴν ζῶσαν· ὁ ἔσχατος Ἀδὰμ εἰς πνεῦμα ζῳοποιοῦν. Fac. 2, 7
  46. Ci nu este întâiu cel duhovnicesc, ci cel sufletesc; apoi cel duhovnicesc. ἀλλ’ οὐ πρῶτον τὸ πνευματικὸν ἀλλὰ τὸ ψυχικόν, ἔπειτα τὸ πνευματικόν.
  47. Omul cel dintâiu este din pământ, pământesc; omul cel de al doilea, Domnul din cer. ὁ πρῶτος ἄνθρωπος ἐκ γῆς χοϊκός, ὁ δεύτερος ⸀ἄνθρωπος ἐξ οὐρανοῦ.
  48. În ce chip este cel pământesc, așà și cei pământești; și în ce chip este cel ceresc, așà și cei cerești. οἷος ὁ χοϊκός, τοιοῦτοι καὶ οἱ χοϊκοί, καὶ οἷος ὁ ἐπουράνιος, τοιοῦτοι καὶ οἱ ἐπουράνιοι·
  49. Și precum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc. καὶ καθὼς ἐφορέσαμεν τὴν εἰκόνα τοῦ χοϊκοῦ, ⸀φορέσομεν καὶ τὴν εἰκόνα τοῦ ἐπουρανίου.
  50. Iar aceasta zic, fraților, că trup și sânge împărăția lui Dumnezeu să moștenească nu pot; nici stricăciunea pre nestricăciune va moștenì. Τοῦτο δέ φημι, ἀδελφοί, ὅτι σὰρξ καὶ αἷμα βασιλείαν θεοῦ κληρονομῆσαι οὐ ⸀δύναται, οὐδὲ ἡ φθορὰ τὴν ἀφθαρσίαν κληρονομεῖ. Mat. 16, 17 Ioan 1, 13
  51. Iată, taină vouă zic: că nu toți vom adormì, iar toți ne vom schimbà, ἰδοὺ μυστήριον ὑμῖν λέγω· ⸀πάντες οὐ κοιμηθησόμεθα πάντες δὲ ἀλλαγησόμεθα, 1 Tes. 4, 15
  52. Într’o cirtă, întru clipeala ochiului, întru trâmbița cea de apoi; pentrucă va trâmbițà, și morții se vor sculà nestricați, și noi ne vom schimbà. ἐν ἀτόμῳ, ἐν ῥιπῇ ὀφθαλμοῦ, ἐν τῇ ἐσχάτῃ σάλπιγγι· σαλπίσει γάρ, καὶ οἱ νεκροὶ ἐγερθήσονται ἄφθαρτοι, καὶ ἡμεῖς ἀλλαγησόμεθα. Mat. 24, 31 1 Tes. 4, 16
  53. Că se cade stricăciosul acesta să se îmbrace întru nestricăciune, și muritorul acesta să se îmbrace întru nemurire. δεῖ γὰρ τὸ φθαρτὸν τοῦτο ἐνδύσασθαι ἀφθαρσίαν καὶ τὸ θνητὸν τοῦτο ἐνδύσασθαι ἀθανασίαν. 2 Cor. 5, 4
  54. Iar când se va îmbrăcà stricăciosul acesta întru nestricăciune, și muritorul acesta se va îmbrăcà întru nemurire, atunci va fi cuvântul cel ce este scris: înghițitu-s’a moartea întru biruință. ὅταν δὲ τὸ ⸂φθαρτὸν τοῦτο ἐνδύσηται ἀφθαρσίαν καὶ τὸ⸃ θνητὸν τοῦτο ἐνδύσηται ⸀ἀθανασίαν, τότε γενήσεται ὁ λόγος ὁ γεγραμμένος· Κατεπόθη ὁ θάνατος εἰς νῖκος.
  55. Unde îți este moarte, boldul tău? Unde îți este iadule, biruința ta? ποῦ σου, θάνατε, τὸ ⸂νῖκος; ποῦ σου, θάνατε, τὸ κέντρον⸃; Is. 25, 8
  56. Iar boldul morței, păcatul este; iar puterea păcatului, este legea. τὸ δὲ κέντρον τοῦ θανάτου ἡ ἁμαρτία, ἡ δὲ δύναμις τῆς ἁμαρτίας ὁ νόμος· Rom. 7, 13 Osie 13, 14
  57. Iar lui Dumnezeu mulțămită, care ne-au dat nouă biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos. τῷ δὲ θεῷ χάρις τῷ διδόντι ἡμῖν τὸ νῖκος διὰ τοῦ κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ. 1 Ioan 5, 4
  58. Drept aceea, iubiții mei frați, fiți tari, neclătiți, sporind întru lucrul Domnului pururea, știind că și osteneala voastră nu este deșartă întru Domnul. Ὥστε, ἀδελφοί μου ἀγαπητοί, ἑδραῖοι γίνεσθε, ἀμετακίνητοι, περισσεύοντες ἐν τῷ ἔργῳ τοῦ κυρίου πάντοτε, εἰδότες ὅτι ὁ κόπος ὑμῶν οὐκ ἔστιν κενὸς ἐν κυρίῳ. Col. 1, 23 2 Paral. 15, 7

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.