Osânda păcatului supt lege. Slăbiciunea firei omului, împiedicându’l a plinì legea, aduce moarte.
- Au nu știți fraților, că celor ce știu legea grăiesc, că legea stăpânește pre om în câtă vreme trăiește? Rom. 6, 14
- Că femeia cu bărbat, legată este de lege cu bărbatul cât trăiește el; iar de i-a murit bărbatul ei, s’a dezlegat de legea bărbatului. 1 Cor. 7, 39
- Drept aceea, trăindu’i bărbatul ei, preacurvă se chiamă, de va fi cu alt bărbat; iar de îi va murì bărbatul ei, slobodă este de lege, a nu fi ea preacurvă, fiind cu alt bărbat. Mat. 5, 32
- Pentru aceea, frații mei, și voi v’ați omorît legei prin trupul lui Hristos; ca să fiți voi ai altuia, ai celui ce au înviat din morți ca să aducem roadă lui Dumnezeu.
- Căci când eram în trup, patimile păcatelor, cele prin lege lucrau întru mădulările noastre, ca să aducă roadă morței. Rom. 6, 21
- Iar acum ne-am slobozit de lege, murind noi aceia întru care eram ținuți, ca să slujim întru înnoirea duhului, iar nu întru vechitura slovei. 2 Cor. 3, 6
- Ce dar vom zice? Au doară legea păcat este? Să nu fie. Ci păcatul nu l-am cunoscut, fără numai prin lege: că și pre poftă nu o aș fi știut, de n’ar fi zis legea: să nu poftești. Eș. 20, 17
- Ci pricină luând păcatul prin poruncă, a lucrat întru mine toată pofta. Că fărădelege, păcatul erà mort. Rom. 4, 15 Ioan 15, 22
- Și eu trăiam fărădelege oarecând, iar viind porunca, păcatul a învieat.
- Iar eu am murit și mi s’a aflat mie porunca, care erà spre vieață, aceasta a fi spre moarte. Lev. 18, 5 Iezech. 20, 11 13
- Că păcatul luând pricină prin poruncă, m’a amăgit și prin aceea m’a omorît.
- Drept aceea, legea sfântă este și porunca sfântă și dreaptă și bună. 1 Tim. 1, 8
- Deci oare ce erà bun, mie mi s’a făcut moarte? Să nu fie. Ci păcatul ca să se arate păcat, prin ce erà bun lucrându’mi mie moarte; ca să se facă preste măsură păcătos păcatul prin poruncă.
- Căci știm că legea duhovnicească este, iar eu sunt trupesc, vândut supt păcat. Rom. 8, 3
- Că ceea ce lucrez, nu știu, că nu care voesc eu, aceasta fac; ci care urăsc, aceea lucrez.
- Iar de fac aceasta, care nu voesc, laud legea că este bună.
- Iar acum nu eu fac aceea, ci păcatul care lăcuește întru mine.
- Pentrucă știu că nu lăcuește întru mine, adecă în trupul meu ce este bun, că a voì se află la mine, iar a face binele nu aflu. Fac. 6, 6 5
- Că nu fac binele care voiesc, ci răul care nu’l voiesc, acela fac.
- Iar de fac aceasta care nu voiesc eu, iată nu fac eu aceasta, ci păcatul care lăcuește întru mine.
- Aflu drept aceea, legea mie celui ce voiesc să fac binele, că ce este rău, la mine se află. Ps. 50, 7
- Că împreună mă veselesc cu legea lui Dumnezeu după omul cel dinlăuntru. Ps. 1, 2
- Dar văd altă lege întru mădulările mele, oștindu-se împrotiva legei minței mele și dându-mă pre mine rob legei păcatului, care este întru mădulările mele. Gal. 5, 17
- Ticălos om sunt eu! Cine mă va izbăvì de trupul morței acesteia?
- Mulțămesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos Domnul nostru. Deci dar eu însumi cu mintea mea slujesc legei lui Dumnezeu; iar cu trupul legei păcatului. 1 Cor. 15, 57
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.