Ediția sinodală, București 1914

Iov 38

Dumnezeu însuș laudă atotputernicia și înțelepciunea sa.

  1. Dupăce a încetat Eliu a vorbi, zis-au Domnul lui Iov prin vifor și prin nor.
  2. Cine este cel ce ascunde de mine sfatul și ține cuvintele mele în inimă, și socotește să le ascunză de mine?
  3. Încinge ca un bărbat mijlocul tău, și te voiu întrebà, iar tu să-mi răspunzi.
  4. Unde ai fost când am întemeiat pământul? Spune-mi de ai cunoștință? Iov 28, 25 Pilde 8, 29
  5. Cine au pus măsurile lui, de știi? Sau cine este cel ce au întins funie preste dânsul?
  6. Pre ce s’au întărit stâlpii lui, și cine este acela ce au pus preste dânsul piatra cea din marginea unghiului? Ps. 103, 5
  7. Când s’au făcut stelele, lăudà-tu-m’au cu glas mare toți îngerii mei. Ps. 102, 21 ps. 148, 2
  8. Și am ocolit marea cu îngrădiri, când se vărsà afară și ieșeà din pântecele maicii sale. Iov 26, 10 ps. 32, 7
  9. Și am pus îmbrăcămintea ei nor, o am înfășurat pre ea cu negură.
  10. Și i-am pus ei hotar încunjurând-o cu încuetori și cu porți. Pilde 8, 29
  11. Și i-am zis ei: până aici să vii și să nu treci, ci întru tine să se sfărâme valurile tale. Ierem. 5, 22
  12. Au doar în zilele tale am tocmit lumina cea de dimineață, și luceafărul ș’a văzut rândul său?
  13. Apucatu-te-ai de aripile pământului, ca să scuturi pre cei necredincioși de pre dânsul?
  14. Au tu ai luat din pământ lut, și ai făcut viețuitor, și l-ai pus pre el ca să poată cuvântà pre pământ?
  15. Au tu ai luat dela cei necredincioși lumina, și brațul mândrilor l-ai sfărâmat? Ps. 9, 35
  16. Au venit-ai la izvoarele mării și urmele adâncului umblatu-le-ai?
  17. Deschisu-ți-s’au ție de frică porțile morții, și portarii iadului văzându-te pre tine s’au spăimântat?
  18. Au aflat-ai lățimea cea de supt cer, spune-mi dar cum este și câtă este?
  19. Și în ce pământ locuește lumina, și întunerecul ce loc are?
  20. De mă vei duce la hotarele lor? De știi cărările lor?
  21. Știi când aveai să te naști și cât de mult este numărul anilor tăi?
  22. Au doar ai venit la vistieriile zăpezii, și vistieriile grindinei văzutu-le-ai?
  23. Au doar tu porți grije de ceasul vrăjmașilor? Sau de ziua răsboiului și a bătăii? Is. Navì 10, 11
  24. De unde iese bruma? Și de unde se risipește austrul supt cer? Ioan 3, 8
  25. Și cine au gătit ploii iuți curgeri și calea fulgerului și a tunetului?
  26. Ca să plouă pre pământ unde nu este bărbat și în pustie unde nu este om. Ps. 103, 13 14
  27. Ca să sature pământul cel necălcat și nelăcuit, și să facă să răsară iarbă de pășune. Ps. 64, 9 103, 14
  28. Cine este tatăl ploii? Și cine este cel ce au născut picături de rouă.
  29. Dintr’al cui pântece iese ghiața, și bruma în cer cine o au născut?
  30. Au pogoară-se ca o apă curgând? Fața adâncului cine o au rânduit?
  31. Cunoscut-ai legătura găinușii? Și îngrădirea orionului deschis-ai? Amos 5, 8
  32. Au deschide-vei zodiile în vremea sa, și luceafărul de seara de păr aduce-l-vei? Iov 9, 9
  33. Știi schimbările cerului și cele de supt cer, care împreună se fac? Ierem. 31, 35
  34. Chemà-vei norul cu glas, și cu vărsare de apă iute ascultà-te-va?
  35. Trimite-vei trăznete și vor merge? Grăì-vor ție ce este?
  36. Cine au dat femeilor învățătura țesăturei? Sau știința alesăturii?
  37. Cine este cel ce numără norii cu înțelepciunea? Și cerul l-au plecat către pământ?
  38. Și este răvărsat ca pământul cu pulberea, și l-am lipit pre el ca pre o piatră cu patru muchi.
  39. Vânà-vei leilor mâncare? Și sufletele balaurilor săturà-le-vei?
  40. Când stau în culcușurile lor pândind, și șed în păduri într’ascuns?
  41. Și cine au gătit corbului mâncare? Că puii lui către Domnul strigă rătăcind și mâncare căutând. Ps. 146, 10

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.