Apărarea lui Iov.
- Și răspunzând Iov, a zis:
- Adevărat știu că așà este, cum va fì drept muritorul la Domnul? Ps. 129, 2 142, 2
- Că de va vreà să se judece cu el, nu-l va ascultà pre el, ca să nu grăiască împrotivă la nici un cuvânt al lui din o mie.
- Că este înțelept cu inima, puternic și mare; cine s’a împrotivit lui și a izbutit? Isaia 45, 9 10
- Cel ce învechește munții, și ei nu știu, cel ce surpă pre ei cu mânie. Ps. 143, 6
- Cel ce clătește cele de supt cer din temelii și stâlpii lui se vor clătinà.
- Cel ce zice soarelui, și nu răsare, și stelele le pecetluește. Is. Navì 10, 12
- Cel ce a întins cerul singur, și umblă pre mare ca pre pământ. Isaia 44, 24 Ieremia 51, 15 Ps. 88, 10
- Cel ce face găinușa și luceafărul de seară și ralița de miazănoapte și luceafărul dimineții. Iov 38, 31 32 Ps. 88, 12 Amos 5, 8
- Cel ce face mari și neurmate, slăvite și minunate, cărora nu este număr. Ps. 73, 18 Rom. 11, 33
- De va venì spre mine, nu-l voiu vedeà, și de va trece, nici așà n’am știut.
- De va dà morții, cine va oprì sau cine va zice lui, ce ai făcut? Isaia 45, 9 Rom. 9, 20
- Nimeni nu se poate împrotivì mâniei lui și toți cei sumeți se pleacă supt dânsul.
- De m’ar ascultà sau ar luà aminte cuvintele mele.
- Chiar de aș fi drept, nu mă va ascultà, ci voiu cere milă judecății lui.
- Și de-l voiu chemà și va răspunde, nu cred că au auzit glasul meu.
- Că m’au sfărâmat în vârtej și sfărâmările mele cele multe s’au făcut în zadar.
- Că nu mă lasă să răsuflu, ci mă umplu de amărăciune.
- El poate ca un puternic, cine se va împrotivì judecății lui?
- Că de voiu fì și drept, gura mea mă va osândì, și de voiu fì fără prihană, nedrept voiu fì socotit. Ps. 18, 13 14
- Că de am făcut fărădelege, nu știu cu sufletul, fără numai că mi se ia vieața.
- Pentru aceea au zis: pre cel mare și puternic îl pierde mâniea.
- Că cei răi în moarte cuvioasă vor fì, iar drepții sunt batjocoriți. Ecles. 8, 14
- Că s’a dat în mâinile celui nelegiuit, ochii judecătorilor leagă, de nu este el, cine este?
- Iar vieața mea mai repede este decât un alergător, fuge și nu se vede.
- Au rămâne după corăbii urme de cale, sau după vulturul ce zboară, căutând mâncare?
- Că de aș zice, voiu uità grăind, plecându-mă cu fața voiu suspinà.
- Clătescu-mă din toate mădulările, că știu că nevinovat nu mă vei lăsà.
- Și fiindcă sunt necuvios, pentruce n’am murit?
- Că de mă voiu spălà cu zăpadă, și de mă voiu curățì cu mâini curate, Ierem. 2, 22
- Tot m’ai muiat cu gunoiu, și mi-ai făcut urît veșmântul de pre mine.
- Că nu ești om ca mine, căruia voiu stà împrotivă, ca deodată să venim la judecată. Ecles. 6, 10
- O! de ar fì între noi mijlocitor, și care să mustre și să auză între amândoi.
- Să depărteze dela mine toiagul, și frica lui să nu mă îngrozească.
- Și nu mă voiu teme, ci voiu grăì, că așà nu îndrăsnesc. Ps. 87, 16
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.