Ediția sinodală, București 1914

Eclisiastul 8

Nestatornicia vieții.

  1. Înțelepciunea omului va luminà fața lui; iar cel fără de obraz, va fì urît. Pilde 15, 12
  2. Gura împăratului păzește și cuvântul jurământului lui Dumnezeu.
  3. Nu te grăbì a merge dela fața lui, și să nu stai în cuvânt rău, că tot ce va vreà va face.
  4. Precum va zice împăratul, putere are, și cine va zice lui, ce faci?
  5. Cel ce păzește porunca nu va cunoaște cuvântul rău, și vremea judecății o cunoaște inima înțeleptului. Rom. 13, 3
  6. Că tot lucrul are vreme și judecată, că știința multă a omului este mai pre sus de el.
  7. Că nu este cine să știe ceea ce va fì, că în ce chip va fì, cine va spune lui?
  8. Nu este om, care să aibă putere preste duh, ca să oprească duhul; și nu este putere în ziua morții, și nu este răgaz în ziua războiului, și fărădelegea nu va mântuì pre cel ce o are pre ea.
  9. Și toate acestea le-am văzut, și am dat inima mea spre tot lucrul, care s’a făcut supt soare, ca să văz toate, câte cu putere a făcut omul împrotiva omului, ca să’l necăjască pre el.
  10. Și atunci am văzut pre cei fărădelege îngropați, încă și din locul cel sfânt, și au mers, și au fost lăudați în cetate, pentrucă așà au făcut, ci și aceasta este deșertăciune.
  11. Că de vreme ce nu se face curând judecată celor ce fac rău, pentru aceea s’a umplut inima fiilor omenești, ca să facă rău. Avacum 1, 3 4
  12. Cel ce a păcătuit, a făcut rău de atunci, și din tinerețele sale, că știu și eu, că va fi bine celor ce se tem de Dumnezeu, precum se tem de fața lui. Ps. 49, 20 21 Pilde 1, 33 Rom. 2, 4
  13. Și bine nu va fi celui fărădelege, și nu va petrece multe zile la umbră, cel ce nu se teme de fața lui Dumnezeu.
  14. Este deșertăciune, care se face pre pământ; că sunt drepți, preste carii vin rele, ca și cum ar fi făcut faptele nedrepților, și sunt nedrepți, cărora le vin bune, ca și cum ar fì făcut faptele drepților. Zis-am: că și aceasta este deșertăciune. Iov 9, 23
  15. Și am lăudat veseliea, că nu este bine omului supt soare, fără numai a mâncà și a beà și a se veselì, și numai aceasta va aveà din osteneala sa cea din toate zilele vieții sale, care i le-au dat Dumnezeu lui supt soare.
  16. Pentru care am dat inima mea, ca să cunosc înțelepciunea, și să văz migăiala, care s’a făcut pre pământ, că este om, care ziua și noaptea nu vede somn în ochii săi.
  17. Și am văzut toate lucrurile lui Dumnezeu, că nu va puteà omul aflà lucrul cel făcut supt soare, ori cât se va ostenì omul a căutà, nu va aflà și ori câte va zice înțeleptul, că le cunoaște, tot nu le va puteà aflà.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.