Urmare. Iov își cunoaște greșala.
- Cunoscut-ai vremea nașterii cerbilor? Care viețuesc în munți pietroși? Și păzit-ai nașterile cerboaicelor?
- Numărat-ai lunile în care se plinesc nașterile lor, și durerile lor dezlegatu-le-ai?
- Hrănit-ai puii lor fără de frică? Și chinurile lor vei alinà?
- Lepădà-vor fiii lor, înmulțì-se-vor întru naștere, ieșì-vor și nu se vor mai întoarce la ele.
- Cine este cel ce au lăsat slobod asinul sălbatic? Și legăturile lui cine le-au dezlegat?
- Pus-am petrecerea lui pustiea și lăcașurile lui sărătura.
- Cel ce râde de mulțimea gloatei cetății, și strigarea strângătorului de bir n’aude.
- Caută în munți pășunea sa, și după toată verdeața umblă.
- Vreà-va să slujească ție inorogul? Sau să doarmă la ieslea ta?
- Legà-vei cu curele jugul lui, sau trage-va brazdă în câmp?
- Nădăjduești întru el, pentrucă multă este puterea lui? Și lăsà-vei lui faptele tale?
- Crede-vei că’ți va dà ție sămânța, și o va aduce în ariea ta?
- Aripele struților se întind; cât de frumoase sunt aripele struțului.
- Că el lasă în pământ ouăle sale, și în țărână se clocesc.
- Și a uitat că piciorul le va risipì și hiarele câmpului le vor călcà.
- Nu i se face milă de fiii săi, ca și cum n’ar fì ai săi, îndeșert sau ostenit fără de frică.
- Că nu i-au dat Dumnezeu înțelepciune, și nu i-ai împărtășit pricepere.
- Când vine vremea întru înălțime se înalță, și batjocorește pre cal și pre călărețul lui.
- Au tu ai dat calului putere? Și ai pus în grumazul lui frică?
- Când pui preste el armele toate, mărirea pieptului lui îndrăznire.
- Bătând în pământ se trufește; și iese la câmp cu vîrtute.
- De săgețile ce-i vin asupră nu bagă seamă și nu se ferește de armă.
- Pe el lucește arcul și sabiea.
- Mânios lovește pământul și nu-și află loc până ce nu va sunà trâmbița.
- Iar când sună trâmbița, zice bine, de departe simte răsboiul, cu chiotul și strigare.
- Sau dintru a ta știință a stătut șoimul cu aripile întinse nemișcat căutând spre austru?
- Și din porunca ta se înalță vulturul?
- Și pre cuibul său șezând gripțorul mâne pre colți de piatră, și ascuns.
- Acolo fiind caută de mâncare, ochii lui de departe strejuesc.
- Și puii lui se tăvălesc în sânge, și ori unde vor fì stârvuri, acolo se află. Mat. 24, 28 Luc. 17, 37
- Și iarăși au zis Domnul Dumnezeu lui Iov, grăind:
- Au vei scăpà de judecată din destul mustrând pre Dumnezeu? Se va da răspuns lui.
- Și răspunzând Iov, a zis Domnului.
- De ce mă judec eu dojenindu-mă și mustrându-mă de Domnul, auzind de acestea de vreme ce sunt nimic? Și ce voiu răspunde la acestea? Mâna voiu pune preste gura mea.
- Odată am grăit și a doua oară nu voiu adaoge.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.