Psalmul 31 e al doilea dintre cei șapte psalmi de pocăință. Spune ceva
neobișnuit de concret: că tăcerea asupra unei vini costă fizic — „am tăcut, învechitu-s-au
oasele mele" — și că recunoașterea ei aduce ușurare. Începe cu cuvântul „fericiți",
ceea ce îl face singurul psalm penitențial care deschide cu o binecuvântare. În Bibliile
protestante poartă numărul 32.
Ce spune textul
Structura e limpede: întâi concluzia, apoi povestea care a dus la ea.
Concluzia, în primele două versete. Fericit e cel căruia i s-au iertat
fărădelegile. Nu cel care nu a greșit — cel iertat. Al doilea verset adaugă o condiție
care schimbă totul: „nici este în gura lui vicleșug". Iertarea presupune că omul a
încetat să se mintă.
Povestea, în versetele 3–5. Cel care vorbește descrie ce s-a întâmplat
cât timp a tăcut: oasele i s-au învechit, mâna lui Dumnezeu a apăsat greu peste el ziua
și noaptea. Apoi, în versetul 5, o propoziție scurtă schimbă situația: „Fărădelegea mea
am cunoscut, și păcatul meu nu l-am acoperit."
Îndemnul, în versetele 9–12. Ultima parte vorbește altfel, ca un om
care îi învață pe alții. Compară pe cel care nu înțelege cu un cal sau un catâr, care
trebuie struniți cu zăbală pentru că nu pricep altfel.
Ce leagă acest psalm de Psalmul 50
Amândoi sunt psalmi de pocăință și tradiția îi atribuie lui David. Dar privesc
lucrul din unghiuri diferite, iar diferența merită observată.
Psalmul 50 e rostit în vină: cere iertare, cere o inimă
nouă, nu știe încă dacă va primi. Psalmul 31 e rostit după: privește înapoi la
perioada tăcerii, o descrie, și spune ce a urmat.
De aceea Psalmul 50 începe cu „miluiește-mă" și acesta începe cu „fericiți".
Pentru ce se citește
Ce spune textul
Descrie efectul tăcerii asupra unei vini și ușurarea recunoașterii ei. Nu cere
nimic concret — e singurul psalm penitențial în care cererea e deja împlinită la
momentul vorbirii.
Ce spune tradiția liturgică
E al doilea dintre cei șapte psalmi penitențiali, folosiți în ambele tradiții,
răsăriteană și apuseană, mai ales în perioadele de post. În Psaltire se află în
Catisma a patra.
Ce spune practica populară
Circulă indicații de a-l rosti un anumit număr de ori pentru ușurarea conștiinței.
Nu au temei în cărțile de slujbă. Ce spune psalmul însuși e că ușurarea vine din
recunoaștere, nu din repetare.
Versetul citat de Pavel
Primele două versete sunt citate în Epistola către Romani 4, 7–8, ca sprijin
pentru argumentul că omul e îndreptățit prin credință, nu prin fapte.
Alegerea lui Pavel e deliberată: psalmul nu numește nicio faptă bună a celui iertat.
Singurul lucru pe care îl face omul în tot textul e să înceteze a-și ascunde vina.
De ce apare și ca Psalmul 32
Septuaginta unește psalmii 9 și 10 din textul ebraic, deci numerotarea greacă
merge de acolo cu unu în urmă. Psalmul 31 ortodox e 32 protestant.
Tabelul de corespondență.
Întrebări frecvente
Pentru ce se citește Psalmul 31?
E al doilea dintre cei șapte psalmi de pocăință, folosit mai ales în perioadele de post. Textul descrie ce costă tăcerea asupra unei vini și ce se schimbă când e recunoscută.
Care sunt cei șapte psalmi penitențiali?
În numerotarea Septuagintei: 6, 31, 37, 50, 101, 129 și 142. În cea ebraică: 6, 32, 38, 51, 102, 130 și 143.
Psalmul 31 și Psalmul 32 sunt același?
Da. E 31 în Bibliile ortodoxe și catolice, 32 în cele protestante.
Surse
- Biblia sinodală, 1914, Psalmul 31
- Epistola către Romani 4, 7–8
- Psaltirea, Catisma a patra