Ediția sinodală, București 1914

Iov 31

Vieața cea curată a lui Iov.

  1. Legătură am făcut cu ochii mei, și nu voiu căutà spre fecioară.
  2. Și ce mi-au împărțit Dumnezeu de sus? Și ce am moștenit din cele înalte?
  3. Vai! Pierire este celui nedrept, și înstreinare celor ce fac fărădelege. Isaia 1, 28
  4. Au nu va vedeà el calea mea și toate cărările mele va numărà? Pilde 5, 21
  5. Și de am umblat cu batjocoritorii, sau de s’a grăbit piciorul meu spre vicleșug. Ps. 25, 4 1, 1
  6. Că am stat în cumpănă dreaptă, și au văzut Domnul nerăutatea mea.
  7. De s’a abătut piciorul meu din cale, și de a urmat ochiul lui inima mea, și de m’am atins cu mâinile mele de daruri,
  8. Să seamăn, și alții să mănânce, și fără de rădăcină să fiu pre pământ!
  9. Sau de s’a plecat inima mea la femeia altui bărbat sau de am pândit la ușile ei, Pilde 7, 8 9
  10. Să placă și femeia mea altuia, și fiii mei să se smerească.
  11. Că iuțimea mâniei este neînfrânată a pângărì femeia altuia.
  12. Că foc arzător este în toate zilele, și la care vine, din rădăcină îl pierde. Pilde 6, 26
  13. Sau de n’am băgat în seamă judecata slugii sau a slujnicii mele, când s’au judecat la mine.
  14. Că ce voiu face când mă va cercetà Domnul? Și când va fì întrebare, ce voiu răspunde?
  15. Ce este? Au nu precum eu am fost în pântece, și ei au fost? Și asemenea am fost în pântece. Pilde 14, 32
  16. Pre cei neputincioși, cari aveau lipsă, nu i-am înșelat și ochiul văduvii n’am topit. Isaia 10, 2
  17. De am mâncat pâinea mea singur și n’am dat și celui sărac dintr’însa.
  18. Că din tinerețile mele am hrănit ca un părinte, și din pântecele maicei mele am povățuit.
  19. Sau de am trecut pre cel gol, care pierea, și nu l-am îmbrăcat.
  20. Și cei neputincioși de nu m’au binecuvântat, și din tunderea mieilor mei s’au încălzit umerii lor. Mat. 25, 43 44
  21. De am ridicat asupra săracului mâna cu nădejde, că mult ajutor îmi este mie. Ps. 126, 6 Pilde 22, 22
  22. Să se desparță umărul meu din încheetură, și brațul meu din cot să se zdrobească.
  23. Că frica Domnului m’a stăpânit, și de povara lui nu voiu suferì.
  24. De am socotit aurul puterea mea, sau de am nădăjduit în piatră scumpă, Marc. 10, 24
  25. Sau de m’am bucurat când mi s’a făcut avuție multă și când am pus mâna pre cele fără număr.
  26. Au doar nu vedeam eu cum soarele, strălucitor lipsește, și luna scade, că nu este într’însele lumină,
  27. Și de s’a înșelat pre ascuns inima mea, ca să pun mâna mea pre gura mea, și să o sărut.
  28. Și aceasta să mi se socotească, cea mai mare fărădelege, că am mințit înaintea Domnului celui înalt.
  29. De m’am bucurat de căderea neprietenilor mei, și de a zis inima mea bine, bine. Pilde 24, 17
  30. Să auză urechea mea blestemul meu, și să fiu de ocară în poporul meu, defăimat.
  31. Și de au zis de multe ori slujnicile mele, cine ne-ar dà nouă din cărnurile lui să ne săturăm, fiind eu foarte bun.
  32. Și afară nu mâneà strein, și ușa mea la tot cel ce veneà, se deschideà. Evr. 13, 2
  33. Și de am păcătuit fără de voie și am ascuns păcatul meu. Fac. 3, 8
  34. Că nu m’am rușinat de multă mulțimea gloatei, ca să nu mărturisesc înaintea lor.
  35. Și de am lăsat pre cel neputincios să iasă din ușa mea cu sânul deșert de nu mă temeam.
  36. Cine-mi va dà auzitor? Și de nu m’am temut de mâna Domnului, și scrisoarea care aveam asupra cuivà, pre umere puind-o ca o cunună, o citeam.
  37. Și o rupeam sau o dam înapoi, nimic luând dela datornic.
  38. De a suspinat pământul vre odinioară asupra mea, sau de au plâns răzoarele lui împreună.
  39. Sau de am mâncat vlaga lui singur fără de preț, și de am înșelat sufletul Domnului pământului întristându-l.
  40. În loc de grâu să-mi răsară urzică, și în loc de orz spini, și a încetat Iov a grăì.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.