Ferirea de preacurvie.
- Fiule! Păzește cuvintele mele, și ascunde la tine poruncile mele.
- Fiule! Cinstește pre Domnul, și te vei întărì și afară de dânsul nu te teme de altul.
- Păzește poruncile mele, și vei trăì, și cuvintele mele ca lumina ochilor înfășură-le la degetele tale, și le scrie pre lățimea inimii tale. A 2 Lege 6, 8 Lev. 18, 5 Iezechil 20, 11 Rom. 10, 5 Galat. 3, 12
- Zì să fie înțelepciunea sora ta, și minte înțelegătoare îți câștigă ție.
- Ca să te păzească de femeia streină și vicleană, care te amăgește cu cuvinte dulci.
- Că privind pre fereastră din casa ei la uliță,
- Ori pre care tânăr dintre fiii cei neînțelepți va vedeà lipsit de minte,
- Trecând pre lângă unghiul casei ei, și grăind. Iov 31, 9
- Seara întru întunerec, când este liniște de noapte și negură.
- Iese înaintea lui muierea având chip de curvă, care face să sară inima tinerilor.
- Și este răsfățată și neastâmpărată, și în casă nu se așază picioarele ei.
- Că în câtăvà vreme afară se dezmiardă, și câtăvà vreme în uliță prin tot unghiul pândește.
- După aceea se apucă și-l sărută pre el, și cu față fără de rușine zice către el:
- Jertfă de pace este mie, astăzi dau făgăduințele mele.
- Pentru aceea am ieșit înaintea ta, poftind fața ta, și te-am aflat.
- Pânzeturi am întins pre patul meu, cu așternuturi de cele din Eghipet am așternut.
- Am stropit așternutul meu cu șofran, și casa mea cu scorțișoare.
- Vino să ne desfătăm cu iubire până dimineață, vino, și cu dragoste să ne îmbrățișem.
- Că nu este bărbatul meu acasă, s’a dus cale departe.
- Legătură de argint luând în mâinile sale, după multe zile se va întoarce la casa sa.
- Și l-a abătut pre el cu multă vorbă, și cu lațurile buzelor ei, l-a tras pre el.
- Și el a mers după ea degrab, și ca un bou la junghiere se aduce, și ca un câine la legătură.
- Sau ca un cerb rănit cu săgeata la ficat, și sârguește ca pasărea la laț, neștiind că pentru suflet aleargă.
- Acum dar fiule ascultă-mă! Și ia aminte cuvintele gurii mele.
- Să nu se abată la căile ei inima ta, și să nu te rătăcești în cărările ei, că pre mulți rănindu-i i-a pierdut, și nenumărați sunt pre cari i-a omorît.
- Căile iadului este casa ei, care duc la cămările morții.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.