Ferirea de desfrânare. Îndemnarea spre curăție.
- Fiule! Ia aminte la înțelepciunea mea, și la cuvintele mele pleacă urechea ta.
- Ca să păzești cugetul bun și știința buzelor mele poruncesc ție.
- Nu te uità la muerea rea, că miere pică din buzele muerii curve, care până la o vreme îndulcește gâtlejul tău. Eccl. 7, 27
- Iar mai pre urmă mai amară decât fierea o vei aflà și mai tăioasă decât sabia cea de amândouă părțile ascuțită. Pilde 6, 26
- Că picioarele nebuniei pogoară pre cei ce se lipesc de dânsa cu moarte la iad.
- Și urmele ei nu sunt stătătoare, că pre căile vieții nu umblă, și rătăciți sunt pașii ei, și nu bine cunoscuți.
- Deci fiule ascultă-mă pre mine, și să nu faci netrebnice cuvintele mele.
- Depărtează-ți calea ta dela dânsa, și nu te apropia de ușile casei ei.
- Ca să nu dai altora vieața tà, și zilele tale celor nemilostivi.
- Ca să nu se sature streinii de averea ta, și să nu intre ostenelele tale în casă streină.
- Și-ți va părea rău pe urmă, când se va topì carnea trupului tău.
- Și vei zice: cum am urît învățătura, și dela mustrări s’a depărtat inima mea.
- N’am ascultat glasul celui ce mă certà, și la cel ce mă învățà nu mi-am plecat urechea mea.
- În puțină vreme m’am făcut întru tot răul, în mijlocul adunării și al soborului.
- Fiule! Bea apă din vasele tale, și din izvorul fântânilor tale.
- Să se verse ție apele din izvorul tău, și prin ulițile tale să treacă apele tale.
- Să-ți fie averea numai ție singur, și nimenea strein să nu se împărtășească cu tine.
- Izvorul apei tale, să fie al tău, și te veselește cu femeia cea din tinerețile tale.
- Cerbul dragostei și puiu de cerb al darurilor tale să vorbească cu tine, și a ta să-ți urmeze ție, și să fie cu tine în toată vremea.
- Că petrecând împreună întru dragostea ei te vei înmulțì, nu fii mult cu cea streină, nici să te cuprinzi cu brațele celeea ce nu este a ta.
- Că înaintea ochilor lui Dumnezeu sunt căile omului, și toate urmele lui le socotește. Pilde 15, 3 16, 1 Iov 14, 16 31, 4 34, 21 Ierem. 32, 19
- Fărădelegile vânează pre om, și se strânge fiecare cu lanțurile păcatelor sale. Ps. 7, 15 33, 20
- Acesta se sfârșește cu cei neînvățați, și din mulțimea averii sale s’a lepădat și a pierit pentru nebunie.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.