Iov plânge nenorocirea lui.
- Iar acum mă batjocoresc cei mai tineri, acum mă dojenesc acei pre ai cărora părinți nu-i băgăm în seamă și nu-i socoteam vrednici să-i puiu cu câinii vitelor mele.
- Și tăria mâinilor lor erà ca o nimica înaintea mea, pentru ei au pierit sfârșitul.
- Cei ce se luptau cu lipsa și cu foametea, cei ce fugeau în locuri fără de apă, ieri necăjiți și chinuiți,
- Cei ce rodeau coaja copacilor, și rădăcina buruenilor erà hrana lor.
- Cei necinstiți și lepădați și lipsiți de tot binele, care și rădăcinile lemnelor le rodeau de foamete mare, s’au sculat asupra mea furi.
- A cărora casele erau peșteri de pietre.
- În mijlocul locurilor celor ce răsunau strigau, și supt uscături sălbatece petreceau.
- Fiii celor fără de minte și necinstiți, a cărora numele și mărirea au pierit de pre pământ.
- Iar acum eu sunt batjocură lor, și mă țin de poveste. Ps. 68, 13 Plâng. 3, 14
- Și m’au urît depărtându-se departe, și asupra feții mele au scuipat.
- Că deschizând tulba sa m’au chinuit, și au lăsat frâul înaintea mea.
- Odrasle s’au sculat deadreapta mea, întins-au picioarele lor, și au făcut preste mine cale de pierzare.
- Bătutu-s’au cărările mele, că m’au desbrăcat de veșmântul meu.
- Cu săgețile lui m’au săgetat, și face cu mine cum îi este voia, întru dureri m’am frământat. Ps. 34, 15
- Întorcu-mi-se durerile, dusu-s’a ca un vânt nădejdea mea, și ca un nor mântuirea mea.
- Și acum îmi iese sufletul, și mă țin pre mine zilele durerilor.
- Noaptea oasele mi se sfărâmă și vinele mi se desfac.
- Cu multă tărie se apucă de haina mea, ca gulerul cămășii mă cuprind pre mine.
- Socotitu-m’ai pre mine ca pre pământ, și în țărână partea mea.
- Strigat-am către tine, și nu mă asculți, stătut-am și nu m’ai socotit.
- Și s’a suit preste mine fără de milă, cu mână tare m’ai bătut.
- Și m’ai încunjurat cu dureri și m’ai lepădat dela mântuirea mea.
- Că știu că moartea mă v’a surpà, căci casa atotmuritorul este pământul. Evr. 9, 27
- Și o! de ași puteà pre mine să mă omor, sau să rog pre altul, ca să facă mie aceasta.
- Iar eu preste tot neputinciosul am plâns, suspinat-am când am văzut om în nevoe. Rom. 12, 15
- Și când așteptam eu bunătăți, iată m’au ajuns mai multe zile de răutăți.
- Inima mea s’a înfierbântat, și nu va tăceà, apucatu-m’au zilele sărăciei.
- Suspinând am mers fără de frâu, șì am stătut întru adunare strigând.
- Și m’am făcut frate sirinilor și prieten struților.
- Pielea mea și oasele mele s’au negrit foarte, de arsură. Plâng. 4. 8
- Și s’a întors în jale chitara mea, și cântarea mea în plâns.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.