Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.
Iov plânge nenorocirea lui.
- Iar acum mă batjocoresc cei mai tineri, acum mă dojenesc acei pre ai cărora părinți nu-i băgăm în seamă și nu-i socoteam vrednici să-i puiu cu câinii vitelor mele. וְעַתָּ֤ה ׀ שָׂ֥חֲק֣וּ עָלַי֮ צְעִירִ֥ים מִמֶּ֗נִּי לְיָ֫מִ֥ים אֲשֶׁר־מָאַ֥סְתִּי אֲבוֹתָ֑ם לָ֝שִׁ֗ית עִם־כַּלְבֵ֥י צֹאנִֽי׃
- Și tăria mâinilor lor erà ca o nimica înaintea mea, pentru ei au pierit sfârșitul. גַּם־כֹּ֣חַ יְ֭דֵיהֶם לָ֣מָּה לִּ֑י עָ֝לֵ֗ימוֹ אָ֣בַד כָּֽלַח׃
- Cei ce se luptau cu lipsa și cu foametea, cei ce fugeau în locuri fără de apă, ieri necăjiți și chinuiți, בְּחֶ֥סֶר וּבְכָפָ֗ן גַּ֫לְמ֥וּד הַעֹרְקִ֥ים צִיָּ֑ה אֶ֝֗מֶשׁ שׁוֹאָ֥ה וּמְשֹׁאָֽה׃
- Cei ce rodeau coaja copacilor, și rădăcina buruenilor erà hrana lor. הַקֹּטְפִ֣ים מַלּ֣וּחַ עֲלֵי־שִׂ֑יחַ וְשֹׁ֖רֶשׁ רְתָמִ֣ים לַחְמָֽם׃
- Cei necinstiți și lepădați și lipsiți de tot binele, care și rădăcinile lemnelor le rodeau de foamete mare, s’au sculat asupra mea furi. מִן־גֵּ֥ו יְגֹרָ֑שׁוּ יָרִ֥יעוּ עָ֝לֵ֗ימוֹ כַּגַּנָּֽב׃
- A cărora casele erau peșteri de pietre. בַּעֲר֣וּץ נְחָלִ֣ים לִשְׁכֹּ֑ן חֹרֵ֖י עָפָ֣ר וְכֵפִֽים׃
- În mijlocul locurilor celor ce răsunau strigau, și supt uscături sălbatece petreceau. בֵּין־שִׂיחִ֥ים יִנְהָ֑קוּ תַּ֖חַת חָר֣וּל יְסֻפָּֽחוּ׃
- Fiii celor fără de minte și necinstiți, a cărora numele și mărirea au pierit de pre pământ. בְּֽנֵי־נָ֭בָל גַּם־בְּנֵ֣י בְלִי־שֵׁ֑ם נִ֝כְּא֗וּ מִן־הָאָֽרֶץ׃
- Iar acum eu sunt batjocură lor, și mă țin de poveste. וְ֭עַתָּה נְגִינָתָ֣ם הָיִ֑יתִי וָאֱהִ֖י לָהֶ֣ם לְמִלָּֽה׃ Ps. 68, 13 Plâng. 3, 14
- Și m’au urît depărtându-se departe, și asupra feții mele au scuipat. תִּ֭עֲבוּנִי רָ֣חֲקוּ מֶ֑נִּי וּ֝מִפָּנַ֗י לֹא־חָ֥שְׂכוּ רֹֽק׃
- Că deschizând tulba sa m’au chinuit, și au lăsat frâul înaintea mea. כִּֽי־[יִתְרִ֣י] (יתרו) פִ֭תַּח וַיְעַנֵּ֑נִי וְ֝רֶ֗סֶן מִפָּנַ֥י שִׁלֵּֽחוּ׃
- Odrasle s’au sculat deadreapta mea, întins-au picioarele lor, și au făcut preste mine cale de pierzare. עַל־יָמִין֮ פִּרְחַ֢ח יָ֫ק֥וּמוּ רַגְלַ֥י שִׁלֵּ֑חוּ וַיָּסֹ֥לּוּ עָ֝לַ֗י אׇרְח֥וֹת אֵידָֽם׃
- Bătutu-s’au cărările mele, că m’au desbrăcat de veșmântul meu. נָֽתְס֗וּ נְֽתִיבָ֫תִ֥י לְהַוָּתִ֥י יֹעִ֑ילוּ לֹ֖א עֹזֵ֣ר לָֽמוֹ׃
- Cu săgețile lui m’au săgetat, și face cu mine cum îi este voia, întru dureri m’am frământat. כְּפֶ֣רֶץ רָחָ֣ב יֶאֱתָ֑יוּ תַּ֥חַת שֹׁ֝אָ֗ה הִתְגַּלְגָּֽלוּ׃ Ps. 34, 15
- Întorcu-mi-se durerile, dusu-s’a ca un vânt nădejdea mea, și ca un nor mântuirea mea. הׇהְפַּ֥ךְ עָלַ֗י בַּלָּ֫ה֥וֹת תִּרְדֹּ֣ף כָּ֭רוּחַ נְדִבָתִ֑י וּ֝כְעָ֗ב עָבְרָ֥ה יְשֻׁעָתִֽי׃
- Și acum îmi iese sufletul, și mă țin pre mine zilele durerilor. וְעַתָּ֗ה עָ֭לַי תִּשְׁתַּפֵּ֣ךְ נַפְשִׁ֑י יֹ֖אחֲז֣וּנִי יְמֵי־עֹֽנִי׃
- Noaptea oasele mi se sfărâmă și vinele mi se desfac. לַ֗יְלָה עֲ֭צָמַי נִקַּ֣ר מֵעָלָ֑י וְ֝עֹרְקַ֗י לֹ֣א יִשְׁכָּבֽוּן׃
- Cu multă tărie se apucă de haina mea, ca gulerul cămășii mă cuprind pre mine. בְּרׇב־כֹּ֭חַ יִתְחַפֵּ֣שׂ לְבוּשִׁ֑י כְּפִ֖י כֻתׇּנְתִּ֣י יַאַזְרֵֽנִי׃
- Socotitu-m’ai pre mine ca pre pământ, și în țărână partea mea. הֹרָ֥נִי לַחֹ֑מֶר וָ֝אֶתְמַשֵּׁ֗ל כֶּעָפָ֥ר וָאֵֽפֶר׃
- Strigat-am către tine, și nu mă asculți, stătut-am și nu m’ai socotit. אֲשַׁוַּ֣ע אֵ֭לֶיךָ וְלֹ֣א תַעֲנֵ֑נִי עָ֝מַ֗דְתִּי וַתִּתְבֹּ֥נֶן בִּֽי׃
- Și s’a suit preste mine fără de milă, cu mână tare m’ai bătut. תֵּהָפֵ֣ךְ לְאַכְזָ֣ר לִ֑י בְּעֹ֖צֶם יָדְךָ֣ תִשְׂטְמֵֽנִי׃
- Și m’ai încunjurat cu dureri și m’ai lepădat dela mântuirea mea. תִּשָּׂאֵ֣נִי אֶל־ר֭וּחַ תַּרְכִּיבֵ֑נִי וּ֝תְמֹגְגֵ֗נִי (תשוה) [תּוּשִׁיָּֽה]׃
- Că știu că moartea mă v’a surpà, căci casa atotmuritorul este pământul. כִּֽי־יָ֭דַעְתִּי מָ֣וֶת תְּשִׁיבֵ֑נִי וּבֵ֖ית מוֹעֵ֣ד לְכׇל־חָֽי׃ Evr. 9, 27
- Și o! de ași puteà pre mine să mă omor, sau să rog pre altul, ca să facă mie aceasta. אַ֣ךְ לֹֽא־בְ֭עִי יִשְׁלַח־יָ֑ד אִם־בְּ֝פִיד֗וֹ לָהֶ֥ן שֽׁוּעַ׃
- Iar eu preste tot neputinciosul am plâns, suspinat-am când am văzut om în nevoe. אִם־לֹ֣א בָ֭כִיתִי לִקְשֵׁה־י֑וֹם עָֽגְמָ֥ה נַ֝פְשִׁ֗י לָאֶבְיֽוֹן׃ Rom. 12, 15
- Și când așteptam eu bunătăți, iată m’au ajuns mai multe zile de răutăți. כִּ֤י ט֣וֹב קִ֭וִּיתִי וַיָּ֣בֹא רָ֑ע וַאֲיַחֲלָ֥ה לְ֝א֗וֹר וַיָּ֥בֹא אֹֽפֶל׃
- Inima mea s’a înfierbântat, și nu va tăceà, apucatu-m’au zilele sărăciei. מֵעַ֖י רֻתְּח֥וּ וְלֹא־דָ֗מּוּ קִדְּמֻ֥נִי יְמֵי־עֹֽנִי׃
- Suspinând am mers fără de frâu, șì am stătut întru adunare strigând. קֹדֵ֣ר הִ֭לַּכְתִּי בְּלֹ֣א חַמָּ֑ה קַ֖מְתִּי בַקָּהָ֣ל אֲשַׁוֵּֽעַ׃
- Și m’am făcut frate sirinilor și prieten struților. אָ֭ח הָיִ֣יתִי לְתַנִּ֑ים וְ֝רֵ֗עַ לִבְנ֥וֹת יַעֲנָֽה׃
- Pielea mea și oasele mele s’au negrit foarte, de arsură. ע֭וֹרִי שָׁחַ֣ר מֵעָלָ֑י וְעַצְמִי־חָ֝֗רָה מִנִּי־חֹֽרֶב׃ Plâng. 4. 8
- Și s’a întors în jale chitara mea, și cântarea mea în plâns. וַיְהִ֣י לְ֭אֵבֶל כִּנֹּרִ֑י וְ֝עֻגָבִ֗י לְק֣וֹל בֹּכִֽים׃
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.