Sfătuire despre înfrânarea limbei. Înțelepciunea dumnezeească.
- Nu fiți mulți dascăli, frații mei, știind că mai mare judecată vom să luăm.
- Că multe greșim toți. De nu greșește cinevà în cuvânt, acesta este bărbat desăvârșit, puternic a’și înfrânà și tot trupul.
- Că iată, și cailor frâele în guri le punem, ca să se supue ei nouă; și tot trupul lor îl întoarcem. Ps. 31, 10
- Iată și corăbiile, mari fiind și de iuți vânturi împingându-se, se întorc de prea mică cârmă, încotro voește pornirea cârmaciului.
- Așà și limba mic mădular este și mari se laudă. Iată, puțin foc și cât de mare materie aprinde! Ps. 11, 4
- Și limba este foc, lumea nedreptăței, așà limba este așezată întru mădulările noastre, care spurcă tot trupul și aprinde roata firei; și se aprinde de gheena. Mat. 15, 11
- Că toată firea și a hiarelor și a pasărilor, și a celor ce se târăsc, și a peștilor, se domolește, și s’a domolit de firea omenească.
- Iar limba nimeni din oameni nu poate să o domolească; neînfrânată răutate, plină de otravă aducătoare de moarte. Ps. 139, 3
- Cu dânsa binecuvântăm pre Dumnezeu și Tatăl; și cu dânsa blestemăm pre oameni, cari sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Fac. 1, 27
- Dintru aceeaș gură iese binecuvântarea și blestemul. Nu trebue, frații mei, acestea așà să fie.
- Au doară isvorul dintru aceiaș vână isvorăște dulce și amar?
- Au doară poate, frații mei, smochinul să facă masline? Sau vița viei, smochine? Așà nici un isvor poate a face apă sărată și dulce.
- Cine este înțelept și bine știutor între voi? Să’și arate din vieața cea bună faptele sale întru blândețele înțelepciunei. Efes. 5, 15
- Iar de aveți râvnire amară și prigonire întru inimele voastre, nu vă lăudați, nici mințiți împrotiva adevărului. Efes. 4, 31
- Nu este înțelepciunea aceasta de sus pogorându-se, ci este pământească, sufletească, drăcească. Iacov 1, 17
- Pentrucă unde este râvnire și prigonire, acolo este neașezare și tot lucrul rău
- Iar înțelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi făcătoare de pace, blândă, plecată, plină de milă și de roduri bune, fără de judecată, și nefățarnică.
- Iar roada dreptăței cu pace se seamănă celor ce fac pace. Is. 32, 17
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.