Ediția sinodală, București 1914

Isaia 32

Făgăduință despre timpuri fericite.

  1. Că iată împărat drept va împărățì și boierii cu judecată vor stăpânì. Ps. 44, 6 Zahar. 9, 9
  2. Și va fì omul ascunzând cuvintele sale, și se va ascunde, ca apa ce curge, și se va arătà în Sion ca un rîu curgător mărit în pământ setos.
  3. Și mai mult nu vor fì nădăjduind spre oameni, ci vor dà urechile sale spre auzire.
  4. Și inima celor slabi va luà aminte, ca să auză, și limbile celor gângavi, curând vor învățà a grăì pace.
  5. Și mai mult nu vor zice celui nebun să stăpânească, și nu vor mai zice slugile tale, taci.
  6. Că cel nebun, nebune va grăì, și inima lui deșarte va gândì ca să săvârșască fărădelege, și să grăiască către Domnul înșelăciune, ca să risipească sufletele cele flămânde și sufletele cele setoase să le facă deșarte,
  7. Că sfatul celor răi fărădelege va sfătuì, ca să strice pre cei smeriți cu cuvinte nedrepte, și să risipească cuvintele celor smeriți la judecată.
  8. Iar cei credincioși înțelepte au sfătuit și sfatul acesta va rămâneà.
  9. Femei bogate sculați-vă și auziți glasul meu, fete întru nădejde auziți cuvintele mele.
  10. Zilei anului pomenire faceți întru durere cu nădejde. Sfârșitu-s’a culesul, încetat-a semănătura, mai mult nu va venì.
  11. Spăimântați-vă și vă întristați cele ce n’aveți grije, desbrăcați-vă, fiți goale, încingeți-vă cu saci mijloacele voastre.
  12. 12 Și bateți-vă pieptul, de dorul țarinei și pentru rodul viței.
  13. În pământul poporului meu spini și buruiană va răsărì, și din toată casa se va luà veselia.
  14. Cetate bogată, case părăsite bogăția cetăței vor lăsà, case poftite, și vor fì satele peșteră până în veac, veselie colunilor și pășune turmelor.
  15. Până când va venì preste noi duh din înălțime. Și va fì pustiu Hermelul, și Hermelul ca o dumbravă se va socotì.
  16. Și se va odihnì în pustie judecata, și dreptatea în Carmil va lăcuì.
  17. Și vor fi faptele dreptăței pace și va aveà dreaptă odihnă, și vor fì nădăjduind până în veac.
  18. Și va lăcuì poporul lui în cetatea păcei, și va lăcuì nădăjduind și se va odihnì cu avuție.
  19. Și grindină de va cădeà, nu va venì preste voi, și vor fì cei ce lăcuesc în păduri nădăjduind, ca și cei dela câmpie.
  20. Fericiți cei ce seamănă tot pe lângă apă, unde boul și asinul calcă.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.